GENEZA ARE DREPTATE : MII, NU MILIARDE DE ANI ( GENEZA 1)

Ştiu că lumea ştiinţifică afirmă şi la şcoală se învaţă că Universul s-a născut acum 13,8 miliarde de ani, oricum între 11 şi 15 miliarde de ani; pământul a apărut acum 4,5 miliarde de ani, iar iaţa pe pământ a apărut acum 2,5 miliarde de ani şi continuă să evolueze, iar omul a apărut acum 200,000 de ani.

Totuşi, eu cred că universul, pământul şi omenirea nu au vârsta de 15 miliarde de ani, ci doar de 6-10,000 de ani. Citesc cartea Genesa în mod literal şi cred într-o interpretare literală a naraţiunii din Genesa, cred că Dumnezeu a creat tot universul în şase zile a câte 24 de ore.

ARGUMENTE ISTORICE PENTRU UN PĂMÂNT TÂNĂR

Tradiţia evreiască afirmă că pământul a fost creat acum aproape 6 mii de ani. Anul acesta, la 4 septembrie, evreii au sărbătorit anul nou 5774. Calendarul evreesc (din sec IV d. Hr.) datează creaţia la anul 3761 î. Hr. Septuaginta a calculat data creaţiei în jurul anului 5500 î. Hr. Oricum, nu acum 13,5 miliarde de ani!

Creştinii în primele veacuri au crezut că pământul este tânăr: Clement din Alexandria (credea că Universul a fost creat la anul 5592), Eusebiu (5228), Ieronim (5199). Calendarul Bizantin a pus data creaţiei la 1 septembrie 5509 î. Hr. Chiar dacă Origen şi Augustin nu au luat zilele creaţiei ca zile literale de 24 de ore ci ca o alegorie, totuşi şi ei afirmau că pământul este tânăr de 10,000 de ani, nu milioane sau miliarde.

Marii oameni de ştiinţă ai Evului Mediu au crezut că pământul este tânăr: Isaac Newton (4000), Johannes Kepler (3977).

Reformatorii au crezut că pământul este tânăr: John Calvin şi , Martin Luther (3961) luau cartea Genesa în mod literal şi credeau într-un pământ tânăr, nu bătrân.

Aceasta era părerea dominantă până la anii 1800. Marele William Shakespeare scria: „Sărmana lume, este bătrână de aproape 6,000 de ani…”

Lucrurile s-au schimbat în secolul 18-19, odată cu revoluţia ştiinţifică. James Hutton, părintele geologiei moderne, afirma că vârsta pământului este infinită. El nu credea că nu există vreo putere care să intervină în afara puterilor naturale globului pământesc. El credea că marile schimbări geologice nu s-au produs instantaneu, ca printr-un cataclism, ci gradual, în mulţi ani. Aşadar, pământul trebuie să fie vechi, foarte vechi ca aceste schimbări să fi putut avea loc. Pe la anul 1830 deja lumea ştiinţifică abandonase ideea unui pământ tânăr şi încerca să împace ştiinţa cu Biblia.

Aşa s-a ajuns să se creadă că pământul şi universul au fost create în „zile” indefinit de lungi. Capitolul 1 din Genesa era reinterpretat. Darwinismul şi evoluţionismul au făcut ca Genesa să fie tratată ca un mit, o legendă. S-a ajuns că denominaţiuni sau biserici întregi acceptă posibilitatea unei evoluţii tesiste, chiar dacă unii credincioşi din aceste biserici rămân pe poziţia creaţionismului.

Teoria unui pământ bătrân s-a dezvoltat istoric, în timp, prin impunerea unor presupuneri filosofice anti-biblice pe observaţii geologice. Cu alte cuvinte, dovezile geologice au fost interpretate filosofic cu o lupă deformată de ateism şi necredinţă. Ia un fapt obiectiv şi priveşte-l printr-o lupă care deformează – poţi ajunge la concluzii deformate. Filosofia ateistă deformează concluziile ştiinţifice.

Piatra de încercare este Biblia: este ea corectă în tot ce spune? Redă ea fără eroare istoria universului şi a omenirii? Pentru că dacă aşa este, atunci trebuie să fim creaţionişti, nu evoluţionişti. Dacă ai părerea că textul biblic poate să nu fie luat chiar în serios, cel puţin în cele ştiinţifice, atunci te joci cu focul. Cine hotărăşte ce este corect şi ce nu în textul Scripturii? Dacă Genesa 1 nu este corect, atunci Ioan 3:16 este? Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în întregime sau nu este deloc! Dacă Adam şi Eva nu au fost primii oameni, ci omul a apărut prin mutaţii evolutive, atunci întreaga Biblie nu mai poate fi vrednică de crezare!

Pentru împăcarea dintre știință și Biblia s/au emis mai multe teorii printre care teoria prăpastiei și teoria evoluționismului teist. Există unii credincioşi creaţionişti care cred că universul, sistemul solar şi pământul au o vârstă extrem de mare, dar cred că viaţa a fost creată conform Genesa 1, în şase zile de 24 de ore. Ei cred că între Genesa 1:1 şi Genesa 1:2 există o perioadă de timp, timp în care a fost căderea lui Lucifer. Alții consideră că Dumneyeu a folosit procese evolutive ca să aducă Universul în ființă.

De ce ar fi făcut-o? A fost nevoie de un simplu „Fiat!” și totul s-a făcut prin cuvânt.

ARGUMENTE TEOLOGICE PENTRU UN PĂMÂNT TÂNĂR

1. Argumentul lexical, exegetic. Genesa 1 vorbeşte despre zile ale creaţiei. Uni au spus că zi poate să însemne şi o perioadă lungă, o eră, după cum există „ziua mântuirii” sau „ziua mâniei Mielului.” În Genesa 1 se vorbeşte despre zi – yom, ceea ce înseamnă 24 de ore, pentru că de aceea textul spune „a fost o seară şi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi.” Nu poţi pune seară şi dimineaţă în contextul unei ere de milioane de ani, ci numai în contextul unei zile de 24 de ore.

2. Argumentul generaţional. Biblia indica spiţe de neam sau genealogii foarte specifice în timp, de la Adam la Noe şi de la Noe la Avraam, precum şi date specifice de la Avram la Iosif. S-a sugerat că este posibil să existe scăpări în aceste liste, dar nu pot fi atât de multe încât pământul să fie miliarde de ani vechime, iar nu mii de ani.

3. Argumentul deluvional. S-a spus că Potopul lui Noe a fost un potop sau o inundaţie locală. O citire atentă a Bibliei, dar şi a dovezilor arheologice arată că Potopul a fost, într-adevăr, un cataclism mondial, apele au acoperit într-adevăr, tot pământul. Chiar şi Everestul? Eu cred că Everestul nu era atunci, pentru că pământul era ca un singur continent, iar oceanele nu existau sau erau limitate în mărime. Potopul a cauzat un fenomen masiv de eroziune şi sedimentare în timp foarte scurt. În timpul potopului, apele subterane şi apele de sus au căzut pe pământ ceea ce a cauzat ruperea scoarţei pământului în continente şi formarea oceanelor şi munţilor. Munţii şi văile, apele pământului au configuraţia actuală datorită Potopului şi transformărilo geologice cauzate de acesta.

4. Argumentul teologic despre moarte. Dacă am presupune că pământul este vechi de miliarde de ani şi omul a fost pe pământ sute de mii de ani, acest lucru ar distruge mărturia Bibliei despre moarte. Biblia spune clar că, înainte de căderea în păcat, nu a fost moarte, nici pentru om şi nici pentru animale, după cum nu au fost nici spini şi pălămidă, şi nici boli. Întreaga creaţie a fost „foarte bună”. Aşadar, toate straturile geologice care conţin fosile, adică rămăşiţe pietrificate ale unor animale moarte trebuie să se fi depus după căderea în păcat. Eu cred că straturile acestea care conţin fosile (animale moarte) vin din vremea potopului de acum 4500 de ani.

5. Argumentul teologic despre caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeul revelat în Biblie nu minte. Biblia este Cuvântul Lui, este aevărul. Dintre El şi oamenii de ştinţă, aleg întotdeauna ce spune Dumnezeu. El nu minte.  Mai mult, cum ar fi posibil ca Dumnezeul revelat în Biblie, Dumnezeu creator, atotputernic, iubitor, să creeze o lume, inclusiv animale, vieţuitoare şi oameni care să experimenteze moartea generaţii după generaţii timp de milioane şi milioane de ani, o lume care să sufere moartea şi cel puţin cinci evenimente devastatoare în care 70-90% din vieţuitoare să fie omorâte (după cum afirmă evoluţioniştii) şi El să nu intervină să oprească dezastrul? Dumnezeul Bibliei a poruncit omului să poarte de grijă vieţuitoarelor şi naturii („Neprihănitul se îndură şi de animale” Prov. 12:10), ba chiar să existe odihna de sabat şi pentru animale! Vi-L puteţi imagina pe Dumnezeu asistând nepăsător la milioane de ani de moarte şi devastare pe un pământ vechi de miliarde de ani?

6. Argumentul teologic despre mântuire. Cum ar fi posibil ca Dumnezeul revelat în Biblie, Dumnezeu creator, atotputernic, iubitor, să creeze o omenire care să experimenteze moartea generaţii după generaţii timp de milioane şi milioane de ani, o lume care să sufere moartea timp de milioane de ani (după cum afirmă evoluţioniştii) şi El să nu intervină răscumpărător? Dumnezeu revelat în Scripturi a promis venirea unui răscumpărător în Genesa 3:15, chiar ăn contextul căderii în păcat. Ar fi putut asista Dumnezeul mântuirii noastre la un prăpăd de moarte în omenire şi El să nu intervină? Dacă omenirea este veche de milioane de ani, de ce nu a intervenit Dumnezeu mai repede, ci doar acum 2000 de ani? El, a cărui neprihănire umple întreg pământul, cum de nu a intervenit mai degrabă spre mântuirea noastră? Teoria unui pământ foarte bătrân cu o istorie a mântuirii relativ tânără este un atac la frumuseţea Evangheliei.

7. Argumentul nou-testamental. Atât Domnul Isus Hristos cât şi evangheliştii şi apostolii au luat cartea Genesei şi istoria creaţiei în sens foarte literal. Pentru Domnul Isus şi pentru apostoli nu era o problemă să creadă că Adam şi Eva au fost făcuţi la începutul creaţiei, sau la începutul zidirii, nu miliarde de ani de la apariţia universului, aşa cum cred evoluţioniştii. Marcu 10:6 „Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.”

ARGUMENTE ŞTIINŢIFICE PENTRU UN PĂMÂNT TÂNĂR

Argumente din lumea astrelor:

1. Este prea puţin praf pe lună. Dacă luna ar fi bătrână de miliarde de ani, ar fi trebuit să acumuleze un strat gros de praf şi resturi de bombarbamente meteoritice. Când omul a aselenizat, oamenii de ştiinţă se temeau că naveta spaţială se va îngropa în stratul de praf lunar, gros de poate chiar 1,5 km! De fapt stratul de praf lunar corespundea la doar 6-10,000 de ani.

2. Luna se îndepărtează de pământ în mod constant. Dacă luna şi pământul a fi vechi de 4,5 miliade de ani, luna ar fi foarte departe de pământ, dar nu este pentru că doamna lună este încă tânără!

3. Soarele se micşorează cu câţiva zeci de cm pe an. Dacă soarele ar fi vechi de miliarde de ani, soarele ar fi foarte mic, la o asemenea rată de micşorare.

4. Inelele lui Saturn. Inelele lui Saturn nu rezistă în timp, se dezintegrează. Ar fi făcut-o până acum dacă universul era vechi de miliarde de ani.

5. Există prea puţine rămăşiţe de supernova. O supernova este o stea care explodează violent şi acest lucru se produce cu o rată de una la 25 de ani. Gazele, praful stelar şi rămăşiţele exploziei ar trebui să fie vizibile pentru peste un milion de ani. Dar în universul observabil se găsesc doar 200 de rămăşiţe de supernove, ceea ce la rata de o supernova la 25 de ani ne duce undeva la 7,500 de ani de la prima explozie!

Argumente din lumea oceanelor:

6. Pe fundul oceanului nu este destul noroi sau sedimente. În fiecare an, 20 de miliarde de tone de praf şi noroi intră în apa oceanului şi se depun pe fundul oceanului. Prin mişcările tectonice, un miliard de tone de sedimente se absoarbe în scoarţa pământului de pe fundul oceanului. Mai rămân 19 miliarde de tone pe an! După teoria evoluţionistă, dacă oceanele ar fi bătrâne de 3 miliarde de ani, până acum oceanele ar fi o groapă de noroi. Măsurătoarea sedimentelor de pe fundul oceanelor arată însă că oceanele au vârsta de doar 5,000 de ani.

7. Este prea puţină sare în oceane. Apa din oceane conţine 3,6% minerale dizolvate. Ani la rând, oamenii de ştiinţă au măsurat cantitatea de sare din oceane. Într-un an, în oceane intră 450 milioane de tone de sodiu şi 120 milioane de tone de sodiu părăsesc oceanele. Dacă universul ar fi vechi de miliarde de ani, la această rată oceanele ar fi saturate de sare. Chiar şi cele mai liberale date ar fi maximum 62 de milioan de ani, nicidecum 3 miliarde de ani. Cantitatea de sare din oceane sprijină ideea de creaţie recentă şi potop.

Argumente din lumea terestră:

8. Prea mult Carbon 14 în straturile geologice. Carbonul are perioada de înjumătăţire de 7,500 ani. N-ar trebui să existe atomi de C14 mai vechi de 250,000 de ani. Dar nu s-au descoperit straturi geologice care să nu conţină C14, deşi aceste straturi ar trebui să fie vechi de milioane sau miliarde de ani. Prezenţa C14 este un argument pentru un Univers tânăr.

9. Petrolul şi cărbunele nu se formează în 150,000 de ani cum spun evoluţioniştii, ci în mult mai scurt timp. S-a spus că un argument pentru un Univers bătrân ar fi faptul că depozitele de petrol şi cărbune au avut nevoie de sute de mii de ani ca să se formeze. Experienţe de laborator arată că materialul organic se poate transforma în petrol sau cărbune în 20 minute! Cercetătorii britanici se lăudau: „Noi am realizat în 10 minute ceea ce naturii i-a luat 150,000 de ani!” Rezervele de petrol ale Terrei s-au format în mii de ani, nu sute de mii. Mai mult, presiunea ţiţeiului sub scoarţa terestră nu ar fi putut rezita pentru sute de mii de ani.

10. Rata erodării continentelor. La rata curentă de erodare, continentele s-ar fi dus în ocean în 14 milioane de ani. Pământul este încă tânăr! Genesa are dreptate: mii, nu miliarde de ani!

11. Extinderea continuă a deşertului Sahara, cu o rată de aproape 6 km pe an. Calculele arată că Deşertul Sahara are vreo 4,000 de ani vechime, lucru început curând după Potop. Dacă pământul avea miliarde de ani vechime, Sahara ar fi fost deja la mărimea maximă, ceea ce nu este cazul.

12. Eroziunea Cascadei Niagara. La rata actuală de eroziune (aproximativ 116 cm pe an), dacă pământul ar fi vechi de milioane de ani, cascada Niagara ar fi fost deja unită cu Lacul Erie, dar pentru că pământul este tânăr şi pentru că acum 4,400 de ani a fost Potopul, cascada este acolo unde este şi astăzi. La fel şi delta râului Mississippi, arată că râul este vechi de doar câteva mii de ani.

Argumente din istoria omenirii:

13. Agricultura este prea recentă. Evoluţia spune că oamenii au fost vânători şi culegători de fructe înainte de a fi agricultori, şi aceasta pentru 185,000 de ani. Evoluţionismul spune că agricultura este tânără de doar 10,000 de ani. Şi totuşi oamenii din era pietrei erau la fel de inteligenţi ca şi noi. Este imposibil să crezi că aceşti oameni inteligenţi nu au descoperit agricultura, că plantele cresc din seminţe. Nu, oamenii au făcut agricultură încă de la Adam şi Eva şi de la Noe, după Potop.

14. Istoria scrisului este prea scurtă. Evoluţionismul spune că Homo Sapiens a existat în Epoca de Piatră o perioadă de 185,000 de ani. Cum se face că scrisul a apărut abia acum 4-5,000 de ani? Omul preistoric a fost în stare să construiască monumente megalitice, a făcut picturi rupestre, a ţinut socoteala fazelor lunii şi totuşi a aşteptat 180,000 de ani până s-a gândit să scrie ceva? Incredibil!

15. Mărimea populaţiei pământului. La 1810, populaţia globului era de un miliard. În mai puţin de 200 de ani, am ajuns la 6 miliarde. Mergând cu calculele înapoi (chiar dacă luăm în calcul războaiele şi molimele), ajungem că populaţia pământului a început cam acum 4,400 de ani. Exact unde spune Biblia că a început cu familia lui Noe, cu 8 suflete! Dacă pământul ar fi bătrân, până acum pământul ar fi trebuit să conţină 3,000 de miliarde de morminte în ultimul milion de ani! Unde sunt? De ce sunt atât de puţine morminte preistorice?

ÎNCHEIERE

Piatra de încercare este Biblia: este era corectă în tot ce spune? Redă ea fără eroare istoria universului şi a omenirii? Dacă te joci cu părerea că textul biblic poate să nu fie luat chiar în serios, atunci te joci un un dezastru. Dacă Genesa 1 nu este corect, atunci Ioan 3:16 este? Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în întregime sau nu este deloc! Dacă Adam şi Eva nu au fost primii oameni, ci omul a apărut prin mutaţii evolutive, atunci întreaga Biblie nu mai poate fi vrednică de crezare!

Totuși Biblia are dreptate, pentru că ea este Cuvântul Dumnezeului viu, adevărat, atotputernic și creator. Slavă Lui!

Notă bibliografică: pentru studii aprofundate în problema Universului tânăr, sugerăm cercetarea articolelor publicate de Institute for Creation Research sau Creation Ministries International, dar și a articolelor evoluționiștilor care încearcă combaterea dovezilor prezentate de creaționiști.

Teofil Ciortuz

Genesa are dreptate: mii, nu miliarde de ani (Genesa 1)