Învierea lui Isus – un fapt sau o poveste învechită?

Fotografie de la începutul acestui material este preluata de pe site-ul sidroth.org din cadrul turneului 2014 din Israel. Mormântul lui Isus, care este gol. Hristos a înviat!

Învierea lui Isus este crezul religios creștin al faptului că Mântuitorul, după ce a fost pus într-un mormânt, după constatarea morții Sale, Acesta a înviat din morți. [1] Învierea nu este doar un crez religios, ci și doctrina principală din cadrul teologiei creștine, însăși Crezul de la Niceea declară că ”A treia zi El a înviat conform scripturilor” [2]

Deși învierea lui Isus Hristos din morți a avut loc după trei zile, fapt confirmat și de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:3-4 (”…Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat, că a înviat a treia zi…”) [3], și avem mărturia tuturor ucenicilor lui Isus, care au fost martori ai învierii și arătărilor Sale după acest eveniment istoric, încetul cu încetul acest eveniment a început să devină o ”relatare” care își pierde din esență pe măsură ce credința celor mai mulți este diluată.

Scriam în articolul de data trecută despre faptul că creștinii din zilele de astăzi sărbătoresc o sărbătoare care este similară cu Paștele evreiesc, însă care nu are în sine esența și dogmaunei sărbători preluate de la evrei, ci s-a creat o altă sărbătoare, care presupune sărbătorirea învierii Mântuitorului Isus Hristos, dar care nu mai ține de realitatea acestui eveniment, ci are încorporată în ea o serie de obiceiuri și de tradiții care nu sunt biblice, și care au ajuns în timpul istoriei să devină mai credibile decât realitatea Cuvântului lui Dumnezeu:Hristos a înviat din morți.

Un sondaj recent menționa realitatea crudă a secolului nostru, unul din trei clerici nu cred în Înviere. [4] Nu doar că nu cred în înviere, dar nu mai cred nici măcar în nașterea din fecioară a Mântuitorului. Acest sondaj, efectuat pe circa 2.000 de clerici din circa 10.000 de biserici, a relatat faptul că numai jumătate din aceștia cred că singura cale spre mântuire este credința în Hristos. Cu alte cuvinte, acest sondaj a dat pe față cât de mult scepticism este de fapt în cadrul bisericilor creștine de astăzi.

Un alt sondaj efectuat de Scripps Howard News Service si Universitatea din Ohio în martie 2006 indică o descoperire și mai interesantă – o mare majoritate dintre americani nu mai cred deloc în înviere. Din cei 1.007 adulți interogați, doar 36% dintre ei au răspuns cu ”da” la întrebarea ”credeți că după ce muriți, trupurile voastre vor fi înviate într-o zi?” 54 de procente au spus că nu cred iar 10 procente erau… nedeciși. [5] Aceasta nu reflectă altceva decât starea scăzută a predicării doctrinare din cadrul bisericilor noastre, spunea Albert Mohler, președintele Seminarului Teologic Baptist Sudic din Louisville, KY, SUA, care este și editor al Jurnalului de Teologie din cadrul acestei denominații. [6]

Majoritatea creștinilor de astăzi, atunci când sunt întrebați ceva din sau despre religia lor, ei tind să răspundă într-un mod teist, ei tind să afirme ceea ce cred că învață de fapt Creștinismul. Prin urmare, concludem că astfel de creștini nu cred ceea ce învață adevăratul Creștinism cu privire la învierea trupului. [7] Acest sondaj, declară Albert Mohler în postarea citată mai devreme, este ceva alarmant dar și interesant. Aceste descoperiri nu arată viața interioară a persoanelor intervievate, nici măcar crezurile lor actuale. Aceste descoperiri nu sunt altceva decât o latură evazivă a doctrinei bisericilor din zilele de astăzi. Probabil că această excepție izbitoare legată de o înviere a trupului demonstrează o lipsă profundă a cunoștinței teologice care este dincolo de simplele lucruri esențiale ce sunt cunoscute publicului larg. [8]

Realitate crudă pe care trebuie să o afirmăm acum și aici este că sunt mulți sceptici în zilele noastre care nu cred în Isus Hristossau în învierea Sa. Întrebarea care se naște acum este dacă acest eveniment poate fi dovedit ca fiind un eveniment istoric actual. Ce evidențe empiriceconcrete, avem noi astăzi ca să putem afirma că Isus Hristos a înviat din morți? Poate fi dovedită învierea Sa?

Creștinii de pretutindeni cred în Isus Hristos, se încred în lucrarea Sa de răscumpărare făcută la Calvar; ce facem dar cu cei care nu pot crede sau care aleg să nu creadă că Isus Hristos a fost înviat din morți? Poate că ei cred că a existat Isus – că El a fost o persoană bună, un învățător, sau un profetdoar că… ei nu pot să creadă că El a murit și că a fost înviat la viață. Ce poți să spui prietenilor tăi necredincioși care să-i convingă de faptul că Isus a murit și a fost înviat ca mai apoi să-și pună și ei încrederea în El cu viețile lor? Există evidențe actuale care arată faptul că încrederea în Hristos nu este doar o credință de genul ”sper că…”, ci de genul ”știu că…”.

Mai mulți istorici seculari sau necreștini au scris despre Isus Hristos decât oricare altă persoană în istoria omenirii. Nu este vreo nereușită faptul că istoricii s-au concentrat o lungă bucată de timp pe Dumnezeul-om Isus Hristos, care este singura cea mai influentă persoană a tuturor vremurilor. El a avut un mai mare impact asupra lumii decât au avut cei mai puternici lideri, și mai mult decât au visat vreodată dictatorii acestei lumi; mulți dintre ei au existat și apoi au murit, și în urma lor au lăsat mici influențe asupra lumii din jurul lor.

Simon Greenleaf (1783-1853) [9] a fost și încă mai este cunoscut drept cel mai mare expert din domeniul mărturiei judiciare. Acest avocat american a scris o carte intitulată ”Testimony of the Evangelists” (Mărturia Evangheliștilor) în care el discută despre sutele de relatări ale martorilor oculari din viața lui Isus, lucrarea Lui, moartea și învierea Sa. El vede aceste mărturii înregistrate în cadrul Noului Testament drept linii de evidență care ar sta în picioare în cadrul oricărui tribunal – chiar și din zilele noastre. Acest lucru este important deoarece nu există un statut de limitări în privința unei crime. O parte din evidențele lui Greenleaf au inclus sutele și miile de martiraje, răspândirea globală a Creștinismului și o credință persistentă prin persecuție, prin care milioane de credincioși s-au jertfit ca o dovadă a faptului că acest Dumnezeu-om și lucrarea Lui nu erau un fals. S-a spus în multe rânduri, mulți oameni ar trăi pentru o minciună, însă puțini ar vrea să moară pentru ea, cu toate acestea milioane de oameni, în decursul anilor, au murit pentru o credință în care au crezut dincolo de extrem.

Era un fapt cunoscut, în vremea crucificării Domnului Isus, modul în care romanii executau criminalii în acea vreme, cum pe drumurile principale unde era trafic intens de populație, erau atârnați pe cruci condamnații, un semn și o avertizare în același timp pentru oricine îndrăznea să fie un rebel față de Imperiul RomanApostolul Pavel răspundea înaintea regelui Agripa pentru credința lui în Hristos, declarând că aceasta a fost făcută în mod deschis, ca toți să vadă, și chiar și regele să știe de aceasta, ”Pentru că regele știe despre aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc deschis, întrucât sunt convins că nu i-a scăpat nimic din acestea, deoarece nu s-au întâmplat într-un colț!” (Faptele Apostolilor 26:26) [10]. Regele Agripa a avut o șansă să conteste această mărturie, dar nu a putut din moment ce a știut de acest lucru și Pavel a spus cu claritate că toți au aflat despre aceasta ”pentru că nu s-a întâmplat într-un colț”. Biblia este văzută în mare ca un document istoric ce susține în mod clar arheologia, paleontologia și istoriaCartea Psalmilor a prezis pedeapsa și crucificarea cu sute de ani înainte ca aceasta să aibă loc de fapt sau de care să se știe (Psalmul 22, de asemenea și în Isaia 52:13-15, 53:1-12, etc.).

Omul de știință Gary Habermas [11] a scris că cinci fapte istorice referitoare la Hristos nu au fost niciodată contestate ca fiind adevărate cu privire la Isus Hristos: viața Lui pe pământ ca și om, lucrarea Sa de pe pământ, crucificarea Sa, moartea sa și învierea sa prin sutele de martori oculari care L-au văzut după înviere (Luca 24, Marcu 16, Ioan 20, Matei 28, Faptele Apostolilor 1:3-4, 2:31-32, 9:3, 17, 1 Corinteni 15:4-8, 9:1, 2 Petru 1:16, etc.). Probabil că unul dintre cei mai faimoși dintre istoricii evrei, Flavius Josephus [12], care nu a fost un credincios, a scris analele istorice evreiești pentru Imperiul Roman. Tot el a scris despre Isus Hristos, inclusiv viața Sa după moarte despre care s-a mărturisit în mod atât de răspândit în lucrarea Antichitățile Evreilor. Chiar și în secolul al 19 lea, renumitul istoric și profesor de la distinsa Universitate din Oxford, Dr. Thomas Arnold [13] a scris în mod public că ”Nu cunosc nici un fapt din istoria omenirii care să fie mai bine și mai profund dovedit de oricare fel de evidență, spre înțelegerea unui cercetător onest… decât învierea lui Isus Hristos”. [14]

Mai jos vă redau o listă de istorici faimoși, inclusiv istorici romani, care și-au riscat reputația lor și, în anumite cazuri, propriile lor vieți, ca să raporteze despre crucificarea și învierea lui Isus Hristos:

Pliny cel Tânăr – Gaius Plinius Caecilius Secundus (62-114 d. Hr.) [15]

Gaius Suetonius Tranquillus (70-130 d. Hr.) [16]

Cornelius Tacitus (56-117 d. Hr.) [17]

Soția lui Pilat din Pont a scris scrisoarea Memoriile ultimelor apariții din Viața lu Isus Hristos (se știe că ea credea că Isus era din partea lui Dumnezeu) [18]

Publius Lentulus (guvernator al Iudeii) a scris o scrisoare împăratului roman Tiberius (care se află într-o bibliotecă privată din Anglia, descoperită în 1865 d. Hr.) [19]

Pilat din Pont, guvernator roman, a scris un raport lui Cezarului Roman Tiberius din Ierusalim (ziua 28 din luna a treia, anul 4147 de la creație) [20]

Celsus (170 d. Hr.) [21]

Lucian din Samosata (160 d. Hr.) [22]

Alți istorici pe care îi putem menționa aici sunt AfricanusOrigenSuetoniusEusebius din Cezarea și chiar filozoful sirian Mara Bar-Serapion. [23]

Biblia, pe de altă parte, este în mare măsură un document istoric în sine. Linia părinților patriarhali este înregistrată deoarece aceasta duce la Sămânța, care este Isus Hristos, Mesia care avea să vină. Recensământul actual care a fost comandat de rege pentru scopul taxării a fost validat ca un fapt istoricCeea ce este înregistrat în Biblie a fost autentificat de săpăturile arheologice, descoperirile paleontologice și înregistrările istoriceChiar și Crezul este un document istoric al doctrinelor credinței creștine care înregistrează certitudinea vieții, morții, îngropării și învierii lui Isus.

Linia familiei lui Isus Hristos înregistrată în capitolul unu din Luca este o informație precisă, istorică, pe care istoricii evrei meticuloși nu o argumentează niciodată. Evreii erau notorii pentru înregistrările stricte și religioase alea istoriei lor și ale confruntărilor lor cu popoarele cu care s-a confruntat națiunea lor. Numele tuturor bărbaților și a femeilor sunt și acestea fapte istorice. Genealogiile găsite în Vechiul Testament sunt conectate cu cele din Noul Testament (de exemplu în Numeri și în Luca 1) și acestea indică la faptul că Isus era din familia regală a lui David, din a cărui sămânță avea să vină Mesia cel promis (Isaia 9:5-7, 2 Samuel 7, Ezechiel 37:22-28, Matei 22:41-45, Marcu 12:35-37, 2 Cronici 21:7, etc.).

Versiunea Crezului în limba engleză modernă de astăzi (din care este traducerea de mai jos) declară crezurile fundamentale ale bisericii pe care a fondat-o Isus Hristos:

Cred în Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, Domnul nostru
care a fost zămislit prin Duhul Sfânt,
născut din Fecioara Maria,
a suferit sub Pilat din Pont,
a fost crucificat, a murit și a fost îngropat,
a coborât la cei morți.
În a treia zi el a înviat,
s-a înălțat la cer,
el șade la mâna dreaptă a Tatălui,
și va reveni din nou să judece pe cei vii și pe cei morți
.” [24]

Creștinii au trăit și au murit pentru că au crezut și au scris Crezul, care stă ca o mărturie istorică față de credința care a fost dată odinioară. De fapt, cunoașterea crucificării lui Isus, îngroparea și învierea Sa era atât de importante pentru biserica primară încât în următorii trei până la opt ani după moartea Sa, Crezul acesta a luat ființăScopul Crezului a fost de a proteja relatările acestor martori oculari și să codifice mărturiile lor cu exactitate, pentru generațiile prezente și cele viitoare. După câțiva ani câteva biserici au fost deja infiltrate cu alte doctrine precum Gnosticismul [25]. Gnosticii au simțit că prin intermediul cunoașterii vine mântuirea și doar pentru cei mai speciali care erau mai restrânși. Crezul anunță către oricine, în mod public, faptul că singura cale către mântuire este doar prin Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12, 16:30-31, etc.). Crezul s-a mărit în decursul anilor, însă dogmele sale de bază au rămas aceleași. Singurul motiv pentru care acesta s-a mărit a fost pentru a rezista contra doctrinelor biblice nesănătoase și a acționat ca un zid contra ereziilor și a altor evanghelii false. Crezul nu a fost scris dintr-o perspectivă a unei credințe oarbe sau din supoziții, ci din mărturia oculară a acelora care au văzut aceste lucruri cu ochii lor.

Chiar și agnosticii și unii foști atei au ajuns să realizeze faptul că Isus Hristos a trăit, a murit și a fost înviatC. S. Lewis [26] a ajuns la această cunoștință prin experiență. El a fost crescut într-un cămin creștin și cu toate acestea și-a părăsit credința pentru a deveni un ateist declarat, însă după câțiva ani de luptă intelectualădintr-un ateu neclintit a devenit unul dintre cei mai mari apologeți creștini din istorie. Un alt fost-ateu faimos este un filozof britanic de linie, Anthony Flew [27]. El a fost un ateu robust pentru mai bine de 50 de ani, dar care mai apoi a ajuns la concluzia că trebuie să existe Dumnezeu. Flew a raționat faptul că ”Doar evidența pentru înviere este mai bună decât aceea a miracolelor aclamate a tuturor celorlalte religii. Liderii lor au fost îngropați și sunt încă în mormintele lor. Mormântul lui Isus a fost găsit gol!” [28]

Evrei 11:1 ne oferă definiția credinței dată de Dumnezeu și aceasta nu este ceea ce lumea crede că este credința creștină. Acest verset spune că credința este ”siguranța celor sperate, o convingere (sau dovadă) despre lucrurile nevăzute (Isus și suferințele Sale)” [29] Chiar și dicționarul definește credința care pare a se potrivi așa de perfect cu credința creștină ca fiind o ”alianță față de o datorie sau o persoană… loialitate” [30], ”credință și încredere în Dumnezeu”, și ”încrederea în ceva/cineva”. Credința implică de fapt un act al voințeiO persoană alege să creadă în ceva bazat pe ceea ce știe sau au ajuns să cunoască. Credința este un verb (acțiune) nu un substantiv. Chiar și cei care merg pe sfoară acționează prin propria credință că pot ajunge de partea cealaltă și aleg astfel să pășească peste funia strânsă. Este imposibil să fim pe plac lui Dumnezeu fără credință, și totuși, credința în Hristos este atât de simplă încât și un copil o poate urma (Evrei 11:6); ea este și un dar de la Dumnezeu (Efeseni 2:8). Nimeni nu-l caută pe Dumnezeu (Romani 3:11), dar aceasta nu este o credință oarbă – pentru că credința în Dumnezeu are dovadă, substanță, certitudine și încredere.

Evanghelistul, pastorul, învățătorul apologetul și autorul Ravi Zacharias [31] a declarat că învierea din morți a fost dovada fundamentală că în cadrul istoriei – și aceasta prin mijloace verificabile din punct de vedere empiric – Cuvântul lui Dumnezeu a fost făcut precis. De altfel, experiența de pe Muntele Schimbării la Față ar fi fost destulă. Chiar și apostolul Petru spune că ”Avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere… pentru că este ca o lamă care luminează într-un loc întunecos” (2 Petru 1:19, NTR). Petru a confirmat cu certitudine autoritatea și persoana lui Hristos, dar și învierea persoanei lui Hristos, fiind un martor ocular și a plătit cu viața lui pentru aceasta. Hristos i-a spus lui Petru că toți cei ce vor crede vor fi înviați într-o zi, căci dacă a spus-o Dumnezeu, aceasta este cu certitudine un fapt că Dumnezeu nu poate minții (Evrei 6:18; Romani 3:4; 1 Corinteni 6:14).

Jack Wellman, un prieten drag de al meu din America, a fost membru statutar al Comunității Istorice din cadrul facultății Newman University din Wichita, statul Kansas, o facultate particulară care a fost una din cele 15 universități de top din America. Iată ce declara într-un articol recent, ”Nu mă mândresc cu acest onor pentru că și eu am fost un sceptic la rândul meu, însă cu cât am studiat mai mult istoricitatea lui Isus Hristos și a învierii Sale, cu atât mai mult am devenit sigur de caracterul faptic al acestora” [32]. Așa cum am menționat anterior, aceasta nu este o credință de genul sper că, ci o credință de genul știu că așa au fost lucrurile. Și tu poți crede aceasta. Și atunci când alegi să crezi, adevărul te va face liber(Ioan 8:32). Rugăciunea mea este ca și voi să credeți și în acest proces să aveți viața veșnică (Ioan 5:24, 1 Ioan 5:13).

Notă: Articol scris inițial pentru Publicația de Apologetică, Mai 2016Fotografie de la începutul acestui material este preluata de pe site-ul sidroth.org din cadrul turneului 2014 din Israel. Mormântul lui Isus, care este gol. Hristos a înviat!

Note de subsol


[1] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Resurrection_of_Jesus
[2] Preluare din versiunea actualizată a Crezului de la Niceea adăugat la Primul Conciliu de la Constantinopole în anul 381 d. Hr., așa cum apare în cartea lui Norman Tanner, ”New Short History of the Catholic Church”, pagina 33, Burns & Oates, 2011 – ISBN 978-0-86012-455-9
[3] Biblia, versiunea NTR, https://www.bible.com/bible/126/1CO.15.3-4
[4] The Thelepraph, ediția din 31 iulie 2002, articol scris de Jonathan Petre, corespondenta la rubrica religie, http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1403106/One-third-of-clergy-do-not-believe-in-the-Resurrection.html
[5] Preluare din articolul ”Do Christians still believe in the resurrection of the Body?” scris pe blogul lui Albert Mohler pe 7 aprilie 2006, http://www.albertmohler.com/2006/04/07/do-christians-still-believe-in-the-resurrection-of-the-body/
[6] Idem.
[7] Citându-l pe Albert Mohler din articolul publicat pe 7 aprilie 2016 pe blogul său, http://www.albertmohler.com/2006/04/07/do-christians-still-believe-in-the-resurrection-of-the-body/
[8] Idem.
[9] Wikipedia, Simon Greenleaf, http://en.wikipedia.org/wiki/Simon_Greenleaf
[10] Citat din versiunea NTR a Bibliei în limba română, https://www.bible.com/bible/126/ACT.26.26
[11] Site-ul de referință al Profesorului Gary R. Habermas, http://www.garyhabermas.com/
[12] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Josephus
[13] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Arnold
[14] Thomas Arnold, Christian Life, Its Hopes, Its Fears, and Its Close, 6th ed. (London: T. Fellowes, 1859), pp. 15-16., http://historicalapologetics.org/thomas-arnold-i-know-of-no-one-fact-in-the-history-of-mankind/
[15] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Pliny_the_Younger
[16] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Suetonius
[17] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Tacitus
[18] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Pontius_Pilate%27s_wife
[19] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Letter_of_Lentulus
[20] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Pontius_Pilate
[21] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Celsus
[22] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Lucian
[23] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Mara_bar_Serapion_on_Jesus
[24] Traducere în limba română din The Apostoles’ Creed, http://christianity.about.com/od/christiandoctrines/qt/apostlescreed.htm, traducerea îmi aparține
[25] Wikipedia, Gnosticismul, https://en.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
[26] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/C._S._Lewis
[27] Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Antony_Flew
[28] Examiner, Evidence for the Resurrection, de Jack Wellman în 31 martie 2011, http://www.examiner.com/article/evidence-for-the-resurrection
[29] Evrei 11:1, citat din versiunea GBV a Bibliei, 2001
[30] Traducere în limba română din definiția cuvântului ”credință” (”faith”) preluată din dicționarul Merriam Webester, http://www.merriam-webster.com/dictionary/faith
[31] Ravi Zacharias International Ministry, http://www.rzim.org și Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Ravi_Zacharias
[32] Articolul ”Historical Evidence of Jesus Christ’s reusrrection”, publicat pe 3 martie 2012, http://www.whatchristianswanttoknow.com/historical-evidence-of-jesus-christs-resurrection/

http://www.voxdeibaptist.org/publicatia.new/2017/04/07/invierea-lui-isus-un-fapt-sau-o-poveste-invechita/