ISLAM

ISLAM

de Fritz Ridenour

 Cum a folosit Mahomed Biblia?

Iată o întrebare bună pentru un concurs „cine ştie cîştigă”: „Care este cea mai tînără dintre religiile majore ale  lumii, dar atît de orientată spre misiune încît a egalat aproape creştinismul în ceea ce priveşte numărul  convertiţilor din Africa?

Răspunsul la această întrebare este Islamismul, o religie care revendică 700 milioane de membri şi domină 42 de  ţări în Asia, Europa şi Africa.

Islam este numele corect pentru religia denumită adesea în mod incorect Mahomedanism. Cuvîntul „Islam”  înseamnă „supunere” (faţă de Allah, Dumnezeul lui Mahomed care a fondat această religie). Membri acestei religii  se autointitulează Muslimi, însemnînd „cei ce se supun”.

Cum a devenit Mahomed profet

Mahomed s-a născut în Arabia, în oraşul Mecca, în anul 570 d.Cr. El provenea dintr-o familie importantă şi foarte  respectată. La vîrsta de 25 de ani el s-a căsătorit cu o văduvă bogată numită Khadija. Ei au avut o căsătorie  fericită, deşi doar unul dintre copii, Patima, a trăit. Mahomed îşi petrecea cea mai mare parte a timpului său în  meditaţii solitare. El a început să aibă multe viziuni tulburătoare. Odată i s-a părut că-l vede pe îngerul Gabriel,  care i-a dat următoarea poruncă:

„Spune în numele Domnului care a creat,

A creat omul din cheaguri de sînge.

Spune, văzînd că Domnul este cel mai generos,

El e cel care l-a învăţat pe om prin condei,

L-a învăţat pe om care nu-L cunoştea”.

Cuvîntul arab pentru „a spune” este Quran (adesea numit Korari) însemnînd zicere, recitare, relatare sau citire.  Astfel, Coranul, cartea sfîntă a muslimilor, este o relatare a revelaţiilor date lui Mahomed. De-a lungul a 22 de  ani, Mahomed a relatat şi alte revelaţii. Încurajat de soţia sa, el a început să predice pe străzile şi pieţele din  Mecca. Mahomed nu a pretins că este de origine divină dar a insistat că Allah l-a chemat să fie profet.

Mahomed a urît idolatria şi imoralitatea Arabilor care locuiau în Mecca, sau care veneau acolo să-şi vîndă marfa.  El a întîmpinat o opoziţie înverşunată, dar pentru mulţi ani a fost protejat de puternicul său unchi, Abu Talib.

În anul 620 au murit şi Kadija şi Abu Talib, iar duşmanii lui Mahomed au început să uneltească pentru uciderea lui  şi a discipolilor lui. La data de 16 iulie 622, el e forţat să fugă la Yatrib, un oraş favorabil lui, în nord. Această  fugă, numită hegira, a marcat începutul islamului. Calendarul islamic începe cu această dată, iar anii sînt  număraţi de la „A H.” însemnînd „anul hegirei”. Yatrib a fost numit Madinat an Nabi (oraşul Profetului), în onoarea  lui Mahomed, dar este mai bine cunoscut sub numele de Medina. Mahomed a devenit liderul politic şi religios al  oraşului.

Nu după multă vreme, arabii din Mecca au organizat o armată pentru nimicirea lui Mahomed şi a adepţilor săi.  Lupta s-a terminat în 630 cu victoria forţelor islamice. Mahomed a intrat în Mecca. El a distrus toţi idolii din  Kaaba, templul principal, cu excepţia meteoritului Piatra Neagră, considerat relicvă sacră. Mahomed a declarat  Kaaba drept cel mai sfînt loc din islam. De atunci este locul spre care-şi îndreaptă rugăciunile toţi islamicii  credincioşi.

În următorii doi ani, Mahomed şi-a întărit poziţia sa de profet şi conducător al Arabici. El a unit triburile într-o  armată puternică pentru a cuceri lumea pentru Allah. Moartea sa în anul 632, nu a slăbit rîvna discipolilor săi  care au răspîndit credinţa lor în Asia, Africa şi chiar în Europa – şi creşterea islamului continuă şi astăzi.

Învăţăturile Coranului

Coranul este Scriptura Sfîntă a Islamului. Este compus din 114 surah sau capitole. Ele au fost aranjate după  lungimea lor, cele mai lungi în faţă, cu excepţia primului. Toate ideile sînt atribuite lui Dumnezeu. Cuvintele lui  Mahomed au fost înscrise de ucenicii săi pe orice, de la fragmente de pergament la coaste uscate de cămilă.  După moartea sa, aceste fragmente au fost colectate şi compilate într-o carte.

În ciuda faptului că o mare parte din Coran este confuză, islamicii pretind că este copia după originalul care se  păstrează în cer. Pe măsură ce Islamul s-a răspîndit în lume, s-au dezvoltat diverse învăţături şi ziceri colectate  în Hadit („Tradiţia”). O zicere din Hadit se numeşte Suna sau obicei. Ea descrie cum a gîndit sau a acţionat  Mahomed într-o anumită situaţie.

Cele şase doctrine islamice

Iată care sînt doctrinele de bază, în care trebuie să creadă orice islamic, din Maroc pînă în Filipine.

1. Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu şi numele lui este Allah. El este atotvăzător, atotştiutor şi  atotputernic.

2. Îngeri. Îngerul şef este Gabriel, despre care se spune că i-a apărut lui Mahomed. Există de asemenea şi un  înger căzut, numit Şaitan (de la ebraicul Satan). Şi discipolii lui numiţi djinn (demoni).

3. Scriptura. Islamicii cred în patru cărţi inspirate de Dumnezeu. Tora lui Moise (Pentateuhul), Zabur (Psalmii lui  David), Injil (Evanghelia) lui Isus şi Coranul. Dar Coranul este ultimul cuvînt al lui Dumnezeu el are prioritate faţă  de celelalte scrieri.

4. Mahomed. Coranul enumeră 28 de profeţi ai lui Allah, printre care Adam, Noe, Avraam, Moise, David, Iona şi  Isus. Desigur, pentru Islam ultimul şi cel mai mare profet este Mahomed.

5. Sfîrşitul. În „ziua din urmă” morţii vor învia. Allah va fi judecător, oamenii vor merge în cer sau în iad. Cerul  este locul plăcerilor senzuale. Iadul este pentru cei care s-au opus lui Allah şi profetului său Mahomed.

6. Predestinaţia. Dumnezeu a ales după cum I-a plăcut şi nimeni nu poate schimba ceea ce a decretat El.

Cinci stîlpi ai credinţei

În afară de cele şase doctrine ce trebuie crezute, există cinci datorii de împlinit.

1. Mărturisirea de credinţă. Pentru a deveni islamic, o persoană trebuie să repete public: „Nu există alt  dumnezeu decît Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah”.

2. Rugăciuni. De cinci ori pe zi, muslimul trebuie să îngenuncheze şi să se prosterne în direcţia oraşului sfînt,  Mecca.

3. Milostenie. Legea islamică cere, astăzi, ca a patruzecea parte din venitul credinciosului să fie dată la orfani,  văduve, bolnavi şi alţi sărmani.

4. Ramadan. A noua lună din anul islamic, este numită Ramadan. Este cea mai mare dintre sărbători. Credincioşii  postesc întreaga lună, dar numai în timpul zilei. După apusul soarelui începe petrecerea. În timpul Ramadanului,  credinciosul nu trebuie să comită nici un act imoral. Dacă însă comite fapte imorale, postul este fără rost.

5. Pelerinajul la Mecca. Acesta se numeşte Hajj şi trebuie făcut cel puţin o dată în viaţa credinciosului. Dar dacă  el este în imposibilitate să meargă, poate trimite pe altcineva în locul său.

Cum contrazice Coranul Biblia

Biblia a avut o influenţă importantă asupra învăţăturilor islamice. De pildă, arabul îl revendică cu mîndrie pe  Ismael, fiul lui Avraam, drept strămoşul Său. Credinţele islamice despre natura lui Dumnezeu, învierea trupului şi  judecata sînt foarte asemănătoare cu învăţăturile Bibliei (şi de fapt sînt inspirate din Biblie n.tr.). Dar există şi  diferenţe mari. Iată cîteva dintre ideile islamice opuse Bibliei:

1. Coranul susţine că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, deşi descrie naşterea din fecioară într-un pasaj similar celui  din Luca 1:26-28 (Sura 3:45-47). Coranul îl consideră pe Isus un profet, egal cu Avraam, Iona şi alţii, dar  Mahomed este considerat mult mai important decît ei. Sura 4:171 spune că: „Isus… a fost doar un mesager al  lui Allah… Ideea unui fiu al Său este departe de maiestatea transcedentală a lui Allah”. Mahomed a ignorat  complet revendicările lui Isus despre Sine. Isus a zis de exemplu: „Eu şi Tatăl, una sîntem” (Ioan 10:30); „Cine  M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 8:58).

Biblia afirmă că Dumnezeu însuşi îl numeşte pe Isus Fiul Său (vezi Matei 17:5). Demonii tremură cînd îl recunosc  pe Fiul lui Dumnezeu (vezi Matei 8:29). Toma îndoielnicul îl recunoaşte ca „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan  20:28). Ioan îl identifică pe Cristos ca autorul creaţiei (Ioan 1:1-5); la fel face Pavel în Coloseni 1:15-17, iar în  Coloseni 2:9 spune: „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”.

Mahomed a ignorat sau a negat aceste dovezi. Islamicii susţin că Biblia a fost modificată de creştini.

2. Coranul spune că Cristos nu a murit niciodată pe cruce. „Ei nu L-au ucis, nici nu L-au crucificat, dar lor li s-a  părut aşa” (Sura 4:157). Poate fi verosimilă o astfel de părere? Islamul susţine că Allah L-a răpit pe Isus la cer  chiar înainte de crucificare. Atunci cine a murit pe cruce? Răstignitul era de fapt Iuda machiat astfel încît i-a  înşelat pînă şi pe Maria, mama lui Isus, şi pe ucenici.

Toate acestea sînt în dezacord total cu Biblia. Evangheliile ne spun că Iuda este cel ce L-a trădat pe Isus (vezi  Marcu 14:10-11, 43-45), apoi s-a spînzurat ca urmare a remuşcărilor (Matei 27:5). Iuda a murit atîrnat la  capătul unei funii, nicidecum atîrnat pe crucea de pe Calvar.

Aşa cum am văzut, crucificarea lui Cristos a fost profeţită în Vechiul Testament. Relatările martorilor oculari  despre acest eveniment sînt cuprinse în fiecare dintre cele patru Evanghelii. Moartea răscumpărătoare pe cruce  a lui Cristos este evenimentul fundamental din Noul Testament (vezi 1 Corinteni 1:23; 2:2; 15:3-4; Galateni  2:20; 6:12, 14; Efeseni 2:16).

Isus Şi-a prezis moartea de mai multe ori (vezi Matei 16:21). De ce a murit El? Biblia spune că El Şi-a dat viaţa  ca „răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45). El a promis că sîngele Său „se varsă spre iertarea păcatelor”  (Matei 26:28). Pavel arată că moartea lui Cristos pune capăt sacrificării animalelor la Templu (vezi Evrei 9)  deoarece: „Cristos… S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora” (Evrei 9:28). Isus este  „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).

3. Sura 4:111 declară că omul trebuie să-şi rezolve singur problema păcatelor sale. Islamicii îşi cîştiga mîntuirea  împlinind cei „cinci stîlpi ai credinţei”. Dacă nu reuşeşte, este vina lui deoarece Coranul spune: „Oricine rătăceşte  (greşeşte ţinta) poartă întreaga responsabilitate pentru rătăcirea Sa” (Sura 10:109).

Aceste idei sînt în contradicţie cu gîndirea biblică. Isaia spune că „toţi au păcătuit” (vezi Isaia 53:6). Pavel  accentuează acelaşi adevăr în Romani 3:23. Deoarece toţi sînt păcătoşi, singura cale de mîntuire este prin  credinţa în Isus Cristos. Iată ce ne spune fiecare carte a Noului Testament.

Mahomed a încercat sincer să desfiinţeze idolatria, dar el s-a proclamat pe sine ca profet şi a alcătuit o listă de  reguli şi porunci. Ca şi iudaismul, religia islamică pune pe umerii omului o povară grea de responsabilitate. Isus  Cristos a promis că va ridica aceste poveri: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă…  Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28,30).

Care este diferenţa între Islam şi Creştinism? Foarte simplu: Mahomed care s-a crezut profet este mort, pe cînd  Cristos este un Mîntuitor Viu.

Care este diferenţa?

Ce cred „Creştinii”

DUMNEZEU

1. Dumnezeul unic este revelat în Biblie ca Tată, Fiu şi Duh Sfînt, într-o singură  esenţă a Dumnezeirii există trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi  Dumnezeu Duhul Sfînt. Ele sînt co-egale şi co-eterne (Matei 3:13-17; 28:19; 2  Corinteni 13:14).

ISUS CRISTOS

2. Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, una cu Tatăl,  Răscumpărătorul fără păcat al omului păcătos. Prin moartea  sa pe cruce în locul nostru şi prin învierea Sa dintre cei morţi  Isus a devenit pentru cei ce-L primesc Mîntuitorul lor. (Ioan  1:13-14; Evrei 4:15; l Petru 3:18; 1 Corinteni 15:3).

 PĂCAT

3. Păcatul este rebeliunea trufaşă, independenţa faţă de  Dumnezeu manifestată în formă activă, sau pasivă (Romani  1:15-23; 3:10, 23).

4. Cristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru  păcatele noastre, după Scripturi (1 Corinteni 15:3-4).

Ce cred „Islamicii”

DUMNEZEU

1. Nu există alt  Dumnezeu decît Allah  – Dumnezeul.

ISUS CRISTOS

 2. Isus Cristos a fost doar un om, un profet  egal cu Adam, Noe, Avraam şi Moise, dar ca

toţi aceştia, mult mai puţin importanţi decît  Mohamed. Cristos nu a murit pentru păcatele omului; de fapt Iuda, şi nu Isus a murit pe  cruce.

PĂCAT

3. Păcat este eşecul în a împlini voia lui Allah, în  a împlini datoriile religioase prescrise în cei „Cinci  stîlpi ai credinţei”.

MÎNTUIRE

4. Omul îşi cîştiga propria mîntuire prin faptele  sale; el va fi pedepsit pentru păcatele sale.

 Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:

  www.theophilos.3x.ro

Anunțuri

Un gând despre &8222;ISLAM&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s