MARTORII LUI IEHOVA

 MARTORII LUI IEHOVA

DE FAPT CARE ESTE DIFERENŢA?

de Fritz Ridenour

Nu există iad; muncind din greu poţi cîştiga raiul

Cînd am scris prima oară această carte, notam: „Comparativ cu alte secte, Martorii lui Iehova sînt un grup mic.  Ei pretind că sînt un sfert de milion în Statele Unite”. La această ediţie, după 14 ani, numărul lor a crescut la  jumătate de milion în Statele Unite şi două milioane şi un sfert în întreaga lume.

Martorii lui Iehova sînt o provocare pentru creştini, din următoarele motive:

1. ei au înregistrat o creştere fenomenală în ultima vreme; probabil că vor continua să crească deoarece îşi  predică mesajul lor într-o lume care se află la un pas de războiul nuclear;

2. învăţăturile lor se află în opoziţie netă cu Evanghelia;

3. ei sînt duşmanii declaraţi ai Bisericii creştine pe care o consideră de la cel Rău;

4. ei neagă divinitatea lui Isus Cristos, Persoana şi lucrarea Duhului Sfînt şi multe alte doctrine vitale;

5. ei pretind că învăţăturile lor constituie singura explicaţie corectă despre Biblie.

Acestea pot fi suficiente ca să determine pe creştin să se informeze despre învăţăturile periculoase ale acestei  secte. Totuşi, prea puţini creştini sînt pregătiţi să întîmpine pe aceşti înfocaţi „misionari” care sună din uşă-n  uşă, înarmaţi cu literatură şi cu versete din Scriptură.

Istoria martorilor lui Iehova

Fondatorul sectei este Charles Taze Russel. El s-a născut în anul 1852 în Allegheny, Pennsylvania. Ca tînăr, el a  experimentat o teribilă frică de iad. El scria adesea pe ziduri avertizări despre focul iadului. La vîrsta de 17 ani,  Russell a avut o lungă discuţie cu o persoană care nu credea în existenţa iadului. El s-a convis că această  persoană are dreptate. La 18 ani a intervenit următoarea schimbare. Asistînd, într-o biserică, la o discuţie  despre a doua venire a Domnului, el a devenit foarte interesat în data venirii Lui. De secole, iluştrii învăţaţi ai  Bisericii se luptă cu problema revenirii Domnului; dar Russell a „simţit” că a rezolvat-o foarte repede.

Broşura lui conţine un şir lung, complicat, de versete din Biblie, incorect interpretate şi necorelate între ele,  împreună cu o metodă încîlcită de calcul a timpului. Rezultatul calculului său a fost că Isus Cristos va reveni în  1874. Mai tîrziu, Russell a schimbat data în 1914. Această revenire urma să fie una spirituală, nu fizică, Cristos  neputînd fi văzut. Asta contrazice Apocalipsa 1:7. Cea mai mare parte din concepţiile lui Russell sînt legate de a  doua venire.

În anul 1874, Russell a fost ales pastor al grupei pe care o conducea, într-un curs de studiu biblic, de patru ani.  Aceasta a marcat începutul existenţei sectei, deoarece acesta era anul presupusei revenirii a lui Cristos şi el era  liderul grupului căruia i se va revela Cristos.

În 1879 Russell începe să publice revista „Sentinela Sionului” şi „Vestitorul Prezenţei lui Cristos”. Aceasta a ajutat  la extinderea influenţei mişcării lor. În 1880 erau deja 30 de noi grupuri în şapte state. În 1881 s-a format  „Societatea de Tractate şi Santinela Sionului” (Zion’s Watchover and Tract Society). Ea fost autorizată în anul  1884. Mişcarea Martorii lui Iehova era acum legală.

Russell s-a căsătorit cu Maria Frances Ackley în 1879 pe care a numit-o secretară şi casieră a societăţii şi editor  asociat a „Sentinelei”. De-a lungul anilor ea a devenit foarte dezamăgită de modul cum soţul ei îi trata articolele.  Martorii lui Iehova pretind că acesta este motivul pentru care ea a părăsit şi secta şi soţul. În 1913 doamna  Russell a dat divorţ de soţul său, motivele fiind: „Îngîmfarea, egoismul şi tirania soţului precum şi comportarea  nepotrivită faţă de alte femei”.

În iunie 1912 Rev. J.J. Ross, pastor baptist în Hamilton, Ontario, l-a denunţat pe Russell într-o broşură. Imediat,  Russell l-a chemat pe Ross în judecată. La tribunal, Russell a fost prins cu o minciună. El a fost întrebat dacă  ştie limba greacă, în care este scris originalul Noului Testament. „Desigur” a răspuns el. Dar cînd a fost pus să  citească literele greceşti a recunoscut că nu spusese adevărul.

Russell a pretins că este ordinat, dar pus sub jurămînt a recunoscut că nu-l ordinase nimeni. Asemenea  înşelătorii premeditate spun totul despre omul care pretindea că deţine singura interpretare corectă a Cuvîntului  lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova pretind acum că ei nu cred în învăţăturile lui Russell, dar o examinare atentă a  scrierilor lor respinge această pretenţie. După ce a murit Russell, în 1916, a fost ales în locul său, Joseph Franklin  Rutherford, cunoscut ca „Judecătorul Rutherford”. Sub conducerea lui, mişcarea a crescut în salturi.

Rutherford a stabilit cartierul general al sectei în Brooklyn, New York. Deşi era un administrator capabil, el a avut  probleme cu legea. În mai 1918, Rutherford împreună cu alţi opt lideri ai societăţii, au fost arestaţi şi acuzaţi de  „conspiraţie prin incitare la nesupunere şi refuzul efectuării stagiului militar în armata Statelor Unite”. În 20 iunie,  ei au fost găsiţi vinovaţi şi au fost condamnaţi la 20 de ani temniţă în închisorile federale. Totuşi, în mai 1919, au  fost puşi în libertate în urma petiţiilor trimise guvernului de Martorii lui Iehova.

Această condamnare a lui Rutherford nu i-a descurajat pe „martori”. În al 2-lea război mondial, 3500 de „martori”  au refuzat efectuarea serviciului militar şi au fost întemniţaţi. Ei refuză de asemenea să depună jurămîntul faţă  de drapel şi nu se supun legilor statului, deoarece Rutherford i-a învăţat că orice guvern uman este satanic.

Oficiul din Brooklyn, închis în timpul judecării şi condamnării lui Rutherford şi a colegilor lui, s-a redeschis la 1  octombrie 1919 şi prosperă şi acum. Rutherford a murit la 8 ianuarie 1942, iar Nathan Homer Knorr a fost ales  preşedintele Societăţii. Knor s-a născut în Bethleem, Pennsylvania. În 1905, a devenit un lucrător al societăţii la  vîrsta de 18 ani, angajîndu-se la cartierul general de la Brooklyn. De acolo el a promovat direct în vîrful piramidei.

Knorr nu s-a asemănat prea mult cu primii doi lideri. El a evitat publicitatea, numele lui a apărut rar în ziare. Sub  conducerea sa a fost pus accentul pe programele de pregătire a martorilor. Ei au publicat o traducere a Bibliei,  care serveşte mai bine doctrinelor societăţii, numită „Noua Traducere Mondială a Scripturilor Creştine” (The New  World Translation of the Christian Scriptures). Traducătorii Bibliei au rămas anonimi. Mulţi scriitori biblici sînt  bucuroşi să-şi semneze lucrarea lor, dar martorii îşi semnează foarte rar lucrările.

Sub conducerea lui Knorr, mişcarea martorilor a crescut nu numai în Statele Unite ci şi în alte 185 de ţări ale  lumii.

Învăţăturile Martorilor lui Iehova

Martorii lui Iehova sînt foarte cunoscuţi pentru mărturia lor la colţurile străzilor sau de la uşă la uşă. De ce sînt ei  atît de activi? Deoarece, pentru a-şi cîştiga mîntuirea, ei cred, că trebuie să mărturiseşti foarte mult. Ei nu cred  în iad, ei nu se tem de pedeapsa veşnică, dar se tem că nu vor putea satisface standardele lui Dumnezeu pentru  mîntuire. Russell a negat existenţa iadului, dar a pus în loc teroarea lui Dumnezeu. De ce „lucrează” atît de mult  un martor? Nu pentru că-L iubeşte pe Dumnezeu ci pentru că este terorizat de Dumnezeu, în locul iadului, Russell  a pus ceva mult mai îngrozitor – moartea sufletului ca şi a trupului.

Isus a vorbit adesea despre iad. L-a denumit „Gheena”, locul torturii (vezi Matei 5:22, 29, 30; 10:28; 18:9;  23:15, 33). Apocalipsa 19:20 şi 20:10, 14, 15 îl descrie ca un „iaz de foc”.

Russell nu a putut accepta aceasta. El a argumentat că iadul nu este rezonabil şi este contrar dragostei lui  Dumnezeu. În locul iadului, el a inventat doctrina anihilării, care spune că sufletul unui om moare atunci cînd  moare şi trupul. Totuşi, o persoană poate evita anihilarea, dacă acceptă să predice învăţăturile martorilor lui  Iehova.

Organizaţia este împărţită în două grupări majore, existînd şi altele mai mici. Cei care deţin poziţii importante şi  iau decizii majore sînt incluşi în numărul celor 144.000. Acest număr apare în Apocalipsa 7:4-8, şi este  interpretat de majoritatea creştinilor ca o referire simbolică la cele 12 triburi ale lui Israel. Martorii lui Iehova spun  că acest text vorbeşte despre cei 144.000 de martori aleşi de Dumnezeu pentru a fi lideri speciali.

A doua grupare majoră sînt cei ce merg din uşă-n uşă, numiţi „alte oi” sau ianadabi. Ei nu au acelaşi viitor etern  ca cei 144.000 şi trebuie să muncească din greu pentru a-şi cîştiga mîntuirea. Acesta este motivul zelului şi  dedicării lor.

Învăţăturile martorilor vorbesc despre un mare eveniment care, spun ei, va avea loc foarte curînd: bătălia  Armaghedonului. În Biblie, aceasta este ultima bătălie împotriva Israelului (vezi Apocalipsa 16:16). Dar martorii au  interpretarea lor tipică, ieşită din context, care afirmă că Armaghedonul va fi o devastare termonucleară  mondială. De-o parte vor fi toate naţiunile pămîntului, liderii Creştinismului (care sînt, după cum susţin martorii,  uneltele diavolului) şi toţi păgînii. De partea cealaltă vor fi Martorii care nu vor trebui să lupte, deoarece însuşi  Iehova va lupta pentru ei.

Rezultatul războiului va fi îngrozitor. Vor muri peste două miliarde de oameni. Creştinismul va dispare de pe faţa  pămîntului şi toate naţiunile vor fi distruse. Nici un vrăjmaş al martorilor nu va supravieţui, doar martorii lui  Iehova vor rămîne în viaţă după Armaghedon.

În următorii 1000 de ani după Armaghedon, vor fi multe lucruri foarte plăcute pentru martori. În primul rînd, cei  care mor din grupul „144.000” vor merge imediat în cer pentru a domni împreună cu Isus. „Celelalte oi”,  supravieţuitorii marii bătălii, vor curăţa rămăşiţele războiului şi se vor pregăti pentru marea judecată care va  veni.

Apoi, mulţimile vor învia. Marile personalităţi, ca Avraam, Moise şi David vor învia primii. După eroii Vechiului  Testament, vor învia „celelalte oi”. Apoi Iehova va recreea pe toţi oamenii care nu au avut nici o şansă să audă  adevărul despre Iehova. Ceilalţi vor rămîne anihilaţi. În timpul celor 1000 de ani, aceste miliarde de oameni vor fi  „educaţi”. În ziua judecăţii ei vor alege între a-L accepta sau a-L respinge pe Iehova. Cei care-L resping vor fi  anihilaţi. Ceilalţi, care-L acceptă vor rămîne veşnic pe pămînt.

Putem găsi aşa ceva în Biblie? Nici vorbă! Nicăieri în Biblie nu scrie că omul are a doua şansă în faţa judecăţii. 1  Corinteni 15 spune că doar cei ce cred în Isus Cristos vor fi înviaţi la revenirea Sa şi doar cei care cred în El (şi  vor fi atunci în viaţă) vor fi luaţi cu El în cer.

La Apocalipsa 20 spune că după domnia de o mie de ani a lui Cristos, cei care nu au fost creştini vor fi înviaţi şi  judecaţi după faptele lor. Nu este menţionată nici o „perioadă de educaţie” în acest timp. Apocalipsa 20:15  spune foarte clar că: „cine n-a fost scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc”. Un lucru care-i face  unici pe Martorii lui Iehova este ura lor înverşunată împotriva creştinilor. Ei savurează ideea distrugerii tuturor  creştinilor în bătălia Armaghedonului. Ei au lansat, de asemenea, un mit fantezist despre Cristos. Martorii cred că  Cristos nu este egal cu Dumnezeu, El doar a fost creat de Dumnezeu. Pentru ei, singurul Mîntuitor este Iehova.

Cînd Cristos trăia în cer, El era cunoscut ca îngerul Mihail. Totuşi, cînd El a venit pe pămînt, a fost dezbrăcat de  natura Sa angelică şi a devenit pur şi simplu un om.

Pe cruce El a murit doar ca om, ori moartea unui om nu este suficientă pentru ispăşirea întregii lumi. Martorii  susţin că Isus a fost înviat doar în spirit, nu şi în trup. Ei nu pot explica ce s-a întîmplat cu trupul lui Cristos.  Pentru ei, ca şi pentru mulţi alţii care se îndoiesc, mormîntul gol cu giulgiul nedesfăcut (vezi Ioan 20:5) este un  mister de nerezolvat.

Pentru a fi capabil să înfrunte învăţăturile martorilor, creştinul trebuie să fie absolut sigur de mîntuirea sa bazată  pe răstignirea şi învierea lui Cristos. El trebuie să spună ca şi Pavel: „Dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat  din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?… Dacă nu este o înviere a morţilor nici Cristos  nu a înviat… şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre, şi  prin urmare cei ce au adormit în Cristos, sînt pierduţi… Dar acum, Cristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi”  (1 Corinteni 15:12,16,17,20).

Şi pe acest eveniment minunat este fundamentată credinţa şi nădejdea noastră în viaţa veşnică.

Care este diferenţa?

Ce cred „Creştinii”

DUMNEZEU

1. Dumnezeu este Fiinţă eternă, personală şi spirituală  în trei persoane – Trinitatea: Tată, Fiu şi Duh Sfînt  (Matei 3:13-17; 28:19; 2 Corinteni 13:14).

NEMURIRE

2. Biblia spune că omul are un spirit etern, nemuritor (Genesa  1:26; 5:1; Iov 32:8; Fapte 7:59; 1 Corinteni 11:7).

ISUS CRISTOS

3. Cristos este divin, o parte a Trinităţii, Dumnezeu  însuşi (Ioan 1:1; Coloseni 1:15-19; 2:9; l Ioan 5:7-8).

ISPĂŞIREA

4. Moartea lui Cristos a fost plata suficientă  pentru păcatele omului (Romani 3:24-25;  Coloseni 1:20; l Petru 2:24; 2 Corinteni 5:20).

ÎNVIEREA LUI CRISTOS

5. Cristos a înviat din mormînt în trup (Ioan 2:21;  20:24-29; Luca 24:36-43).

REVENIREA LUI CRISTOS

6. Cristos va reveni în mod fizic pe pămînt (1 Tesaloniceni  4:16-17; Matei 24:30; Zaharia 12:10; Apocalipsa 1:7).

IADUL

7. Există o pedeapsă veşnică pentru păcat (Matei  5:22; 8:11-12; 13:42, 50; 22:13; Luca 13:24-28; 2  Petru 2:17; Iuda 13; Apocalipsa 4:9-11).

Ce cred „Martorii iui Iehova”

DUMNEZEU

1. Există o singură fiinţă eternă, Dumnezeu Iehova,  creatorul şi păstrătorul Universului şi a tuturor  lucrurilor. Ei neagă doctrina Trinităţii.

NEMURIRE

2. Omul nu are un spirit nemuritor.  Spiritul nu există separat de trup.

ISUS CRISTOS

3. Cristos nu a fost Dumnezeu, ci doar prima  creatură a lui Dumnezeu. Ei neagă divinitatea lui

ISPĂŞIREA

4. Moartea lui Cristos asigură ocazia ca omul să  muncească pentru mîntuirea sa: o viaţă umană perfectă  pentru eternitate pe un pămînt asemănător Edenului.

 ÎNVIEREA LUI CRISTOS

5. Cristos a înviat ca un „spirit divin”. Ei neagă  învierea în trup a lui Cristos

 REVENIREA LUI CRISTOS

6. Cristos a revenit pe pămînt invizibil, în  1914 iar acum conduce pămîntul din ceruri.

 IADUL

 7. Nu există iad sau pedeapsă veşnică. Cei care nu se  vor ridica la standardele lui Iehova, vor fi anihilaţi,  adică nu vor mai exista şi nu vor mai şti nimic.

Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:

  www.theophilos.3x.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s