O CHEMARE LA DISCERNAMANT!

O CHEMARE LA DISCERNAMANT!

Cateva exemple (intamplari) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de studiu: experienta lui Artur, Gene from CBN…s-a aciuiat pe aici!!

Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernamant?

Partea II-a : Cum putem deveni niste crestini cu discernamant?

Crestinii asa cum se cunosc astazi pot fi numiti oricum, numai analitici, nu!! In adunarile crestine ale zilelor noastre se crede ca se poate afirma orice sau aproape orice, fara sa fii contrazis de nimeni. A ajuns sa fie mai usor sa se sustina orice, decat sa se analizeze orice. Contrar impresiei populare, crestinul descris de Biblie nu este persoana credula, naiva, care umbla pe nori si are capul in nori, mai tot timpul…Dimpotriva, ceea ce Biblia vrea, este sa ne faca pe toti niste critici…!! Da, ati auzit bine!! De ce? Pentru ca noua ne-a fost incredintata evanghelia si se presupune sa o pastram si s-o aparam de atacuri. Nu este de mirare ca lumea nedusa la biserica este confuza ! Este asa fiindca cei carora le-au fost incredintate adevarurile lui Dumnezeu au esuat in apararea si prezentarea lor cu competenta semenilor lor.

Cauzele lipsei de discernamant la crestinii de astazi sunt variate si complexe, dar cu toate acestea se pot sublinia cateva foarte evidente:

– relativismul doctrinar, moral si analfabetismul biblic.

LA CE NE TREBUIE DISCERNAMANTUL?

– a deosebi doctrinele false – a-i deosebi pe lideri spirituali falsi – fenomenele sau evenimentele neobisnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) – pentru a lua deciziile corecte in viata!

Discernamantul este vital pentru a fi placuti Domnului.

Elton Trueblood: „Nu este posibil a se avea o reala viata crestina pana ce nu sunt formate si deprinse cel putin trei aspecte ale ei: 1. o viata interioara de devotiune 2. o viata exterioara de slujire 3. o viata intelectuala de gandire”

VEZI, „DESPRE DOCTRINA BIBLICA”!!

Erezia este lepra mintii

Fotbal fara minge

O minte lenesa, atelierul de creatie (lucru) al diavolului.

IMAGINEA PERFECTA A TEOLOGIEI UNORA

Teologia pestrita – „a cuverturii” – „un ghiveci” – „ii lasam pe studenti sa aleaga!” (Seminarul Centrului Crestin Bucuresti)

– o „larga gama variata” de crezuri, ideii si pareri – un „sortiment variat de produse”??

– de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocait este o combinatie de petece de diferite culori si forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu ata alba pe vestmantul Crestinismului! „Haina pestrita” a teologiei unor biserici. Exemple…

John MacArthur:

„Cititi materiale foarte variate. Toate reprezinta crezuri diferite. Acceptati vreunul din ele?”

„Caut ce-i bine in toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul si pastrez ce-i bun.” (o pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)

Acesta este o reprezentare gresita a adevarului lui Dumnezeu, a Cuvantului Sau si a credibilitatii Sale. Adevarul nu este confuz, greu de deslusit, obscur, si tainic. Adevarul trebuie sa fie limpede, clar si raspicat. Asa ne este prezentat de Scriptura si asa trebuie pastrat.

BOMBARDAMENTUL CU INFORMATIE, POTOPUL DE LITERATURA

Concurenta notiunilor straine Bibliei este aprigaUn ocean de informatii. Generatia noastra este expusa unui bombardament cu idei religioase fara precedent. Exista televiziune crestina, carti crestine, ziare crestine, muzica crestina, …etc., toate pline de invataturi bune, dar si deviante si aberante care bineinteles, sunt si ele considerate adevarate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevarat de ce este fals? Poate s-o faca? Cum?

Nu este de mirare ca lumea de afara este confuza, ca nu poate sa recunoasca adevarul si sa identifice minciuna!! Handicapul ei este aprofundat de campania de „incetosare” a oricaror precepte biblice exacte care s-au pastrat in traditia vreunei biserici. Se renunta la lucrurile clare si absolute ale Cuvantului lui Dumnezeu, in favoarea relativismului doctrinar care sa produca o unitate superificiala.

In biserica se gasesc din aceia care citesc tot ce le cade in mana (sau le este pus in mana, de unii!), fiindca, odata nu prea au de unde alege, literatura crestina romaneasca fiind foarte saraca, exista din aceia care urmaresc emisiunile tv sau radio cu subiecte spirituale maniulate dupa bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, si nu au nici o capacitate de discerne, de a diferentia, de a face deosebiri intre ce se spune.

Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni carora le lipseste abilitatea de a discerne intre adevar si jumatate de adevar dar, lucru si mai grav, de a discerne eroarea evidenta de adevar. In permanenta poti sa dai peste credinciosi care sunt incapabili sa replice deformarilor celor mai evidente ale credintei crestine, de catre cultisti, iar in fata unor mai profunde erori, se afla complet dezarmati.

Sper ca va este cunoscuta maxima emisa de Walter Martin: „The average Christian is turned into a „Doctrinal Pretzel”(!!), in five minutes”.

FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iuresul) de doctrine false ce se vor revarsa in biserica, invataturi ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor babesti, basmelor frumos mestesugite, minciunilor, filozofiilor desarte, poruncilor ale oamenilor, speculatiilor (izvodirilor mintii), miturilor lumesti, intelepciunii lumesti, datinilor si traditiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor inselatoare, de cei ce strica si rastalmacesc Cuvantul lui Dumnezeu, etc.

– „lupi in haine de oi” (Mat.7:15) – Isus

– Pavel : „lupi rapitori care nu vor cruta turma, se vor vara intre voi”, (Fapte 20:29) si „din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor” (vers.30).

Tot Pavel i-a scris lui Timotei si i-a spus ca: „oameni rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi”(2Tim.3:13).

Iar, „Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor…” (1 Tim.4:1)

SI TOTUSI BISERICA CONTEMPORANA PARE NEPUTINCIOASA sa faca fata acestor fenomene…Inepuizabila credulitate a oamenilor care o alcatuiesc, i-a distrus capacitatea de a discerne. Invazia de invataturi cultice si aberante i-a surprins pe cei mai multi, nepregatiti in invataturile elementare ale Crestinismului, multe din bisericile consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.

Scandalurile din lumea religioasa, in loc sa-i faca pe oameni mai precauti, pare sa-i faca mai creduli, mai naivi. Credeti ca scandalul starnit de preotul Georgescu ii va pune pe oameni in garda cu privire la impostorii/sarlatanii religiosi ? Ce era socant in reportajul de la „Cu ochi-n patru”, era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!

Sa ne indreptam ochii inspre Scriptura unde ni se ofera sfatul lui Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea si intretinerea discernamantului doctrinar si spiritual. Unul din primele locuri unde ni se porunceste sa devenim niste crestini analitici este,

2 Tesaloniceni 5:21, 22 „Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Feriti-va de orice se pare rau”

Inca, odata, care este porunca?

„Cercetati” – bine observa Horia cand spunea ca Biblia nu spune nicaieri „crede si nu cerceta”! Dimpotriva, ea ne spune ca inainte de a crede ceva, sa cercetam neaparat. Ea ne spune sa cercetam inainte de a veni la Domnul, daca are dreptate sa ne pretinda supunere fata de El (Isaia 1:18-20), sa cercetam tot ceea ce oamenii si spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), sa cercetam tot (2 Tes.5:21-22).

(La urma urmei, este normal avand in vedere cine este STAPANITORUL ACESTEI LUMII! – Tatal minciunii ) – sunt bombardati de minciuna, din toate partile.

BIBLIA NU PROMOVEAZA CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINTA OARBA, SALTUL IN GOL, IN NECUNOSCUT, etc. Credinta crestina este o credinta rationala, cea mai rationala, pentru ca ofera raspunsurile esentiale la dilemele fundamentale ale vietii. Dimpotriva, Biblia promoveaza o gandire critica, o atitudine de diferentiere intre adevar si minciuna. 

Cuvantul lui Dumnezeu ne cheama la formarea, dezvoltarea si exercitarea discernamantului.

DEFINITIA DISCERNAMANTULUI: inseamna capacitatea sau calitatea de a deosebi intre adevar si minciuna si mai ales intre adevar si „jumatate de adevar”.

Descrierea biblica a unui credincios este foarte contrara imaginii populare a unui credincios: un credincios este cel ce „cerceteaza toate lucrurile si se fereste de orice pare rau”!

El nu poate fi un amalgam de adevar si de eroare (minciuna), ce este localizat in mintea lui si care se manifesta in viata printr-un comportament bizar. Un astfel de crestin este o parodie a adevarului, o jalnica reprezentare a lui.

„Jumatate de adevar” – este o afirmatie care este adevarata doar in parte, o afirmatie care amesteca adevar si fals cu intentia voita de a insela, a amagi.

Pe ce baza determina cineva ce este bine si ce este rau? Care este etalonul, standardul dupa care comparam toate celelalte masuri de credinta care ni se ofera? Care este criteriul dupa care examinam toate lucrurile si care ne este exterior noua, pentru ca examinarea noastra sa nu fie subiectiva?

CRITERIUL PE CARE-L AVEM …

Pentru ca „cercetarea” noastra sa nu fie subiectiva, sa nu fie afectata de pasiunile si preferintele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lasat in voia diverselor curente de opinie teologica, a vanturilor de doctrine care bat prin biserica, ci ne-a oferit ancora solida a Cuvantului Sau, numit „tare, neschimbator, neclintit, vesnic”, dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea inaintea caruia trebuie aduse toate pretentiile…

Definitia criteriului: Element hotarator sau principiu pe baza caruia se poate face o apreciere, o clasificare, etc. „Criteriul adevarului” – mijloc de stabilire, de verificare a veridicitatii cunostiintelor, de discernere a adevarului de eroare.

Ce face Cuvantul sa fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32

Pasajul ne spune ca Dumnezeu doreste ca crestinul sa dezvolte o forma de gandire critica, analitica, cu care sa sorteze ce-i bun de ce-i rau, in crezuri, practici, in fiecare aspect al vietii sale.

Dumnezeu nu vrea sa fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevarului in care credem, ci planul Lui inconfundabil este sa devenim niste crestini „critici”, cu o gandire formata sa analizeze orice.

ATENTIE : Un crestin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, banuitor!

ADEVARATUL CRITIC – CRITICUL CEL MAI COMPETENT – este Cuvantul lui Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cantarire, a unor crezuri, a unor miscari, a unor fapte, a unor persoane, facuta pe baza Scripturii, poate fi obiectiva, fara patimi si fara subiectivismul intereselor partizane. De ce? Pentru ca in Evrei 4:12 Cuvantul este numit „kritikos”. Ce se spune despre El?

„Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”

CARE SUNT CATEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNAMANT?

SLABIREA CLARITATII DOCTRINARE. O boala mai veche:

MAI BUNI METEOROLOGI DECAT TEOLOGI!

(azi: mai buni oameni de afaceri…etc., decat teologi! Stiau sa determine mai bine starea vremii decat starea timpurilor!! )

Matei 16:1-4

Cum putem explica nerecunoasterea de catre farisei si saduchei a semnelor vremurilor? A incapacitatii lor de a discerne vremurile pe care le traiau si revelatiile care li se faceau? Cum au putut sa nu-l recunoasca pe Mesia? Sa fie atat de orbi, atat de lipsiti de tact spiritual?

Acesti oameni promovau un fel de credinta a carui obiect nu era Cuvantul ci traditia creata de ei. Ei nu-i invatau pe oameni sa gandeasca „biblic”, sa cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), sa testeze orice cu Biblia, sa discearna intre adevar si minciuna. In loc, au formulat reguli si ritualuri, si le pretindeau oamenilor sa traiasca dupa ele. Ei inlocuiau dragostea pentru adevar si preocuparea fata de el, cu activitatea religioasa. Le impuneau oamenilor implinirea ceremoniilor si ritualurilor, in loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau inventiile lor pe care le-au adaugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legalistilor conducatorii Iudeilor erau caracterizati de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem de dure:

„Vai de voi, invatatori ai Legii” a spus Isus. „Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de ele” (Luca 11:46)

„Puneti pe spinarea oamenilor” – imaginea catarilor incarcati!! In timp animalul era incarcat peste masura impleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alaturi de el, cu mainile goale. Daca poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici macar nu se deranjau sa le indrepte cu un deget!! Imagine vie!!

„Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostiintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre, i-ati impiedicat sa intre”(Luca 11:52)

Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare mostenita de multi in zilele noastre, este ca devenind atat de absorbiti de ritualurile si traditiile lor, au ignorat si neglijat adevarul Cuvantului scris. Au mers pana acolo incat de dragul respectarii noilor lor dogme, au desfiintat si redus la zero – nulificat – invatatura Cuvantului lui Dumnezeu:

„Fatarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti”. Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea”. El le-a mai zis: „Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra.” (Marcu 7:6-9)

RELATIVISMUL DOCTRINAR – prea multi crestini sunt multumiti sa priveasca cu nonsalanta doar la suprafata adevarului biblic, al doctrinelor fundamentale – doar sa-l survoleze – fara sa plonjeze dincolo de suprafata. Teologia si doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rand!

ANALFABETISMUL (IGNORANTA) BIBLIC … „cresterea spectaculoasa a cultelor se face in proportie directa cu scaderea cunostiintelor biblice la membrii bisericilor crestine”

DRAGOSTEA DE ADEVAR : INGUSTIME LA MINTE?

Astazi este la moda sa se afirme ca o preocupare fata de doctrine exacte este un dezechilibru si duce la dezbinare. Pentru unitatea crestinilor, ar trebui sa sacrificam din convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera ca exista o diferenta intre adevar si minciuni este privita de unii ca fiind o periculoasa dovada de intoleranta. Exista o notiune raspandita ce spune ca orice disputa asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerata ca fiind incompatibila cu unitatea crestina. Doctrina in sine, este etichetata diviziva (adica, provocand dezbinarea), iar aceia care fac din doctrina o problema sunt numiti uraciosi, altfel spus, lipsiti de iubire crestina. Nimanui nu-i mai este permis sa critice crezurile altuia, indiferent cat de nebiblice par sa fie acele crezuri. Daca ai o dragoste fata de adevar risti sa fi etichetat …si criticat pentru

– „despicarea firului in patru”

– „ca cauti nod in papura”

– nesociabil,

iar daca ideile sunt impartasite si de conducatori si oameni politici, vei fi criticat pentru

– atitudine antisociala

– antinationala

– anticrestina?!

– vei fi numit, tradator, eretic, ratacit, pierdut …

DE CE CREDETI CA I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATAT DE COMPLEXE SI DETAILATE DE INCHINARE SI VIATA? Pentru a-i forma si dezvolta un simt critic; a-i invata sa deosebeasca!

Acesta pozitie saboteaza rolul sacru al Bisericii din doua puncte de vedere biblice:

1) (1Tim.3:15) Fiindca, Biserica a fost randuita de Dumnezeu sa fie, CASA, STALPUL SI TEMELIA ADEVARULUI!

2) Fiindca, in Ioan 17:17-21 se spune:

„Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul…Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata esti in Mine si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis”

Deci, e pe tocmai dos! Adevarata unitate este inradacinata in adevar. Unitatea spirituala fara adevar biblic este compromitatoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este precedata si urmata de sfintirea in adevar. Partasia celor ce ignora, neglijeaza sau trece cu vederea doctrinele esentiale ale Crestinismului nu este o adevarata unitate spirituala, ci un compromis diavolesc.

AVERTISMENT! In ultima vreme mi-a fost dat sa aud cum in urma unor mari crize economice, crestinii vor ajunge la unitate. Vazandu-si situatia disperata, ei vor incuviinta sa abandoneze unele convingeri care i-au separat si se vor uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfarsitului, in urma careia toata lumea va vedea ridicarea in forta a crestinilor si o mare recolta de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponentii acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care afirma ca a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson si locuieste la o familie penticostala din Petrila. Ceea ce el afirma este cu desavarsire nebiblic, pentru ca asa cum am vazut in Ioan 17, reteta biblica a unitatii crestinilor include, nu exclude, ingredientul esential al adevarului! Chiar afirma ca in lipsa lui, acesta unitate este imposibila!!

De fapt asa cum a spus filozoful crestin, Gordon Clark, „Din moment ce adevarul este Dumnezeu, dispretul fata de adevar este un dispret fata de Dumnezeu”.

ADEVARUL ESTE DIVIZIV SI EXCLUSIVIST!

Isus este Calea, si alta nu este! Numele dat sub cer oamenilor in care sa fie mantuiti, este Isus, nu altul! Daca noi sustinem ca Isus este Calea, Adevarul si Viata, si este adevarat, atunci orice alta afirmatie este falsa. Iata caracterul exclusivist al Adevarului. Aceasta este natura adevarului.

EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradictii

INTREBARE:

In cartea Faptele Apostolilor, Petru declara ca, „in nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti”. El spune ca doar prin Isus, oamenii pot fi mantuiti. Nu este acesta exclusivism si obtuzitate? Ce se va intampla cu paganii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budistii, hindusii, etc? In va trimite Dumnezeu in iad fiindca cred intr-un alt nume?

RASPUNS:

Pentru un raspuns adecvat la aceste intrebari sunt necesare niste observatii.

Intai de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevarului. Multi oameni au gresit si inca pot gresi, din sinceritate. Biblia confirma aceasta observatie adevarata spunand in Proverbe 14:12 ca, „multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte”.

In al doilea rand, adevarul este prin insasi natura lui, exclusivist. Adevarul ca „doi plus trei, fac cinci” este foarte exclusivist. Nu ingaduie o alta concluzie, nu da un alt rezultat. Acelasi lucru ramane adevarat in sistemul de valori sociale. Afirmatii ca, „rasismul este gresit” sau „oamenii nu ar trebui sa fie cruzi”, sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu tolereaza alte alternative.

In al treilea rand, toate afirmatiile adevarate sunt exclusiviste. De exemplu, daca umanismul este adevarat, atunci oponentii lui gresesc. Daca ateismul este adevarat, atunci toti cei ce cred in Dumnezeu gresesc. Fiecare afirmatie adevarata o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, daca Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai exista o alta. Aceasta afirmatie nu este mai exclusivista decat alte afirmatii adevarate. Intrebarea care ar trebui sa se puna este daca afirmatia e adevarata!

Argumentul de necontestat al veridicitatii acestei afirmatii, deci ca Isus ar fi singura cale de mantuire este invierea Lui din morti. Acest eveniment este cel ce autentifica toate celelalte afirmatii facute de el, adeverindu-le. Dupa aceea, Noul Testament subliniaza in repetate randuri ca Isus este singura cale de mantuire.

Isus a spus, „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6). De asemenea, in Ioan 10:9, Isus a afirmat ca El este Usa, dupa ce in versetul 1 a insistat ca, „cine nu intra pe usa…este un hot si un talhar”. Apostolul Pavel a adaugat in 1Timotei 2:5 ca, „este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos„.

Pe langa marturia documentara a Noului Testament care adevereste pretentai de exclusivitate a caii de mantuire numai prin Isus, avem si marturia istorica a invierii Lui. Acestea sunt probe mai mult decat suficiente pentru a valida o astfel de afirmatie si a inspira incredere.

Nimeni nu spune ca dragostea sau unitatea nu este importanta. Noi trebuie sa ne iubim unii pe altii asa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie sa fim uniti asa cum El este una cu Tatal. Dar toate acestea se dobandesc pornind de la adevarul necompromitator, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazandu-ne pe adevarul Cuvantului Sau.

Filipeni 1:9 si Coloseni 1:9

Cum s-a ajuns sa se creada ca in calea unitatii sta tocmai adevarul biblic?

RASPUNS : EXISTENTIALISMUL EPOCII!

RELATIVISMUL MORAL

Aproape intreaga societate respinge revelatia biblica. Nu mai exista in societate nici un standard pentru adevar si minciuna. Curentul umanist a redus fiecare pacat la nimic mai mult decat o curiozitate, sau la o orientare diferita in viata. (Vezi, interpretarea homosexualitatii: „a avea o orientare sexuala diferita; un stil de viata alternativ”). O societate in care nu se mai face nici o evaluare morala. In loc de a fi socata, lumea este placut impresionata de fortarea limitelor. Esecul de discerne al bisericii se reflecta in cultura si societatea in care noi traim. Din clipa cand si-a pierdut puterea de a deosebi binele de rau, revarsarea raului in lume, a fost si mai mare.

Cineva a spus ca, „Prigoana intareste Biserica, dar confuzia (doctrinara) o slabeste”.

Priviti la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultura din Petrosani. Cat de rau se mai poate ajunge? Pana unde vom impinge limita bunului-simt?

LIPSA DE DISCIPLINA PERSONALA A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)

Prezenta celor „trei D” fatali, in viata credinciosilor : dezorganizare + dezordine + dezorientare!!

http://www.rcrwebsite.com/apolo.htm

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s