Sikhismul

RELIGIILE LUMII

dr Stephen Etches

Traducere: Cristina Ghioancă

fragment

În majoritatea universităților, două idei referitoare la adevăr ies în evidență:

1. Adevărul este relativ – orice adevăr este formulat în contextul culturii și este modelat de cultură și mediu. Adevărul, se spune, este personal, nu transcendent ori absolut.

2. Adevărul este pluralist – pentru că este relativ, toate afirmațiile referitoare la adevăr sunt valide. A judeca între două afirmații contradictorii despre adevăr nu mai are sens prin această definiție și această evaluare este înlocuită de o abordare pluralistă a credinței.

În esență, ideologia pluralismului susține validitatea tuturor religiilor în mod egal. Potrivit acestei perspective, nici o religie nu poate pretinde că este o revelație unică sau specială a lui Dumnezeu și niciun lider religios sau întemeietorul unei religii nu poate pretinde a fi mai special.

Aceste idei devin tot mai populare astăzi, însă ele nu sunt deloc noi: ele reprezintă, în esență, popularizarea teologiei liberale a secolului XIX, care, la rândul ei, are la bază filosofia secolului XIX, în special pe cea a lui Hegel. De fapt, aceasta înseamnă să spui că filosofia relativistă a lui Hegel este corectă (și celelalte sunt eronate), ceea ce este o pretenție exclusivistă care contrazice regula de bază a pluralismului, aceea de a avea vederi largi.

Pluralismul este îmbrățișat, în general, de cei care doresc să aibă o justificare convenabilă pentru stilul lor de viață. Cu alte cuvinte, ei folosesc pluralismul ca o unealtă pentru demitizarea religiei în general: dacă totul este relativ, atunci nu trebuie să acord atenție la nimic și eu pot fi propriul meu zeu.

Alții, în special oamenii religioși, au îmbrățișat pluralismul deoarece acesta îi scapă de problema jenantă a evanghelismului și prozelitismului, care a dus în trecut la conflicte și chiar la războaie. Așadar, aceasta este o încercare de a scăpa de evanghelism și, de asemenea, de a dezamorsa un conflict într-o societate care acceptă o multitudine de credințe. Pluralismul încearcă, de asemenea, să evite criticile care se aduc la adresa creştinismului prin care se arată că acesta dezbină şi ar fi responsabil pentru cruciade şi alte vărsări de sânge din istoria bisericii creştine.

Unii vor obiecta că pluralismul este ceva natural în „societatea noastră pluri-religioasă”, în care factorul economic și cel democratic sunt cei mai importanți. Dacă prin societate „pluri-religioasă” înțelegem o societate care tolerează toate religiile, atunci nu este nici-o problemă. Însă dacă prin aceasta ne referim la faptul că toate religiile sunt fie adevărate, fie fără nici o valoare, atunci autorul acestui articol va contesta acest lucru.

 Sikhismul

Sikhismul a fost întemeiat de Nanak (1469-1538 d.Hr.) și reprezintă o încercare de a armoniza islamul (sufismul în special) și hinduismul (bhakti). Centrul său geografic este Punjab, unde exista deja o tradiție a mișcărilor mistice. Islamul a fost de acord la început cu această mișcare, însă mai târziu s-au ridicat lider islamici care au atacat-o, așa că noua mișcare s-a organizat într-o comunitate militară.

Nanak și-a organizat discipolii (numiți sikh-i) într-o comunitate strâns legată, al cărei guru sau învățător era el însuși. Cei nouă succesori ai săi au fost și ei recunoscuți ca surse de inspirație divină. Ultimul guru a murit la începutul secolului XVIII. Cel de-al cincilea guru a construit templul de aur la Amritsa. De atunci, cartea sacră a sikh-ilor (care conține poezia lor), numită Adi-Granth, a devenit singura autoritate a acestei mișcări. Salvarea, care este văzută în termenii unei uniri mistice cu Cel fără formă, are loc în special prin puterea bhakti.

Numele Sfânt (la care meditează) și guru-ul au rolul de mediatori. Aceasta este singura sectă bhakti care se separă de hinduism.

Cultul RadhaKrishna este cea de-a doua mișcare bhakti și are la bază dragostea pasională a lui Krishna pentru Radha, văcărița. În Bengal, Caitanya (1485-1533) a transformat cultul Krishna într-o puternică mișcare religioasă. Dragostea sa intensă pentru Krishna, însoțită de kirtan (cântece cântate în comun) a inspirat cultul Hare-Krishna. Acest cult a devenit popular în Apus, fiind o versiune de export a hinduismului, religia Indiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s