ŞTIINŢA CREŞTINĂ

ŞTIINŢA CREŞTINĂ

 DE FAPT CARE ESTE DIFERENŢA?

de Fritz Ridenour

 Neagă realitatea dar nu pot evada din ea

„Dumnezeu este totul în toate. Dumnezeu este bun. Binele este inteligenţă. Dumnezeu, spirit, fiind totul, materia  nu există. Viaţa, Dumnezeu, binele atotputernic, neagă moartea, răul, păcatul şi boala – Boala, păcatul, răul şi  moartea neagă binele, pe Dumnezeul cel atotputernic şi Viaţa”.

Aceste fraze ermetice, asemănătoare mai mult cu Hinduismul mistic decît cu Creştinismul deschis, sînt  învăţăturile de bază ale Ştiinţei Creştine. Formulate mai clar, în cazul cînd este posibil ca acest limbaj ciudat să  fie formulat mai clar, aceste propoziţii sună astfel:

1. Dumnezeu se află în orice şi este orice.

2. Dumnezeu este bun şi tot ceea ce este bun este raţional.

3. Deoarece Dumnezeu este Raţiune sau Spirit, orice lucru care nu este Spirit nu există. Materia nu este Spirit  deci ea nu există.

  1. Prin urmare, lucrurile legate de materie ca boală, păcat, moarte şi rău nu există. Numai ceea ce este bun  există de fapt.

Mary Baker Eddy – Tinereţea sa

Frazele de mai sus reprezintă gîndirea revelată de scrierile fondatoarei ştiinţei crestine – Mary Baker Eddy. Ea s-a  născut într-o familie de calvinişti rigizi din New Hampshire, la data de 15 iulie 1821. Tatăl ei, Mark Baker,  respecta cu stricteţe învăţăturile lui John Calvin, în special asupra unor teme ca ziua judecăţii, mînia lui  Dumnezeu asupra păcătoşilor, pedeapsa veşnică asupra necredincioşilor. Mary se certa crunt cu tatăl ei asupra  acestor teme, aceste certuri stînd la originea respingerii învăţăturilor creştine biblice.

Mary a fost deseori bolnavă în copilărie, aşa că a fost lipsită de o mare parte din educaţia şcolară. Ea a trebuit  să-şi completeze singură educaţia. La vîrsta de 22 de ani, s-a căsătorit cu George Glover care a murit după 6  luni. Curînd, Mary a născut un băiat, George.

După 10 ani, Mary s-a căsătorit cu Daniel Patterson, un dentist. Se spune că el nu îi era credincios, aşa că după  13 ani ei s-au separat şi cîţiva ani mai tîrziu au divorţat.

Viaţa ei a fost dominată de suferinţă fizică şi mintală. Probabil de aceea a devenit interesată de zvonurile despre  un anume vindecător prin credinţă, Phineas Quimby din Portland, Maine. Mary a fost tratată de Quimby şi a  declarat că este vindecată. Ea a devenit o adeptă înfocată a lui Quimby. A încercat să-i folosească metodele, –  hipnotism şi puterea mîinilor, pentru a-i vindeca pe alţii. Mary era convinsă că Quimby descoperise metodele de  vindecare ale lui Isus. Ea chiar a ţinut o conferinţă asupra acestui subiect. Curînd însă, Mary şi-a pierdut  interesul pentru Quimby. Ea şi-a început propria sa carieră în vindecări, negînd că ar datora ceva învăţăturilor lui  Quimby. Dar alţii nu sînt de acord cu ea asupra acestui ultim punct.

Contribuţia lui Quimby la Ştiinţa Creştină

În ciuda opiniei oficiale a sectei „Ştiinţa Creştină”, cei care au studiat legătura între Mary Baker şi Quimby, au  declarat că ea a copiat mari părţi din manuscrisul lui Quimby. Există cu siguranţă multe lucruri similare. Quimby  şi-a denumit sistemul său: „Ştiinţa lui Cristos”, iar doamna Eddy l-a numit pe al său „Ştiinţa Creştină”. Şi unul şi  altul au descris vindecarea, ca fiind victoria „adevărului asupra erorii”. Ambii au negat existenţa materiei. Quimby  avea ceva noţiuni de filozofie, dar doamna Eddy era complet amatoare şi a avut dificultăţi mari încercînd să  explice ideea aceasta. La scurt timp după moartea lui Quimby, Mary (la acea vreme doamna Patterson) a  alunecat pe trotuarul îngheţat şi s-a lovit. Ea a pretins mai tîrziu că această căzătură a fost declarată fatală de  doctorul ei. Trei zile mai tîrziu, ea a luat Biblia, a deschis-o la Matei 9:2-8 şi a citit relatarea despre vindecarea  paraliticului de către Isus. Atunci ea a înţeles adevărul vindecător şi s-a ridicat, complet vindecată. Totuşi,  există cîteva aspecte ce trebuie lămurite în această vindecare. Doctorul ei, Dr. Alvin M. Cushing, a dat o  depoziţie sub jurămînt (13 august 1904) precum că el nu a declarat fatal acel accident al ei, şi că nu i s-a  povestit nimic de vreo vindecare miraculoasă.

Mary Baker Eddy a declarat că data vindecării sale, – în ciuda verosimilităţii precare – reprezintă începutul  Ştiinţei creştine. Ea a spus că această dată (februarie 1866) coincide cu a doua venire a lui Cristos, eveniment  spiritual, vizibil doar în înfiinţarea aceste secte (Ştiinţa creştină).

Ştiinţa creştină – 12 lecţii pentru 300 dolari

Prin anul 1870, Mary preda sistemul său în 12 lecţii doar pentru 300 dolari. Cei care audiau aceste lecţii erau  declaraţi vindecători şi pretindeau sume tot aşa de mari ca şi medicii licenţiaţi.

În 1875 Mary a terminat de scris „Ştiinţă şi Sănătate”. Nici un editor nu a vrut s-o tipărească, dar ea a reuşit  să-şi publice cartea cu ajutorul a trei dintre asociaţii ei. În 1877 Mary s-a căsătorit cu Asa Gilbert Eddy, un fost  elev al ei. El a fost primul căruia i-a fost acordat titlul de „Doctor practicant în Ştiinţa creştină” în 23 august  1879. Cartierul general a fost stabilit în Boston. Doamna Eddy a fost desigur, primul pastor al bisericii şi a  dominat conducerea ei pînă la moartea sa. Chiar şi după publicare, doamna Eddy a continuat să lucreze asupra  cărţii „Ştiinţă şi Sănătate”. Ea a dat noul ei manuscris lui James Henry Wiggin, un pastor unitarian pensionar, şi  l-a rugat să mai schimbe pe ici, pe colo, pe unde este nevoie.

Wiggin, a povestit mai tîrziu, în New York World, din 6 noiembrie 1906, reacţia sa: „Caligrafia, ortografia, şi  punctuaţia erau înspăimîntătoare, dar ceea ce m-a deranjat cel mai mult, era gîndirea şi structura generală a  lucrării. Erau pasaje care contraziceau total lucruri spuse mai înainte şi referiri incorecte la chestiuni filozofice şi  istorice. Eram convins că singurul mod în care puteam face revizia cerută, era să încep de la prima pagină şi să  rescriu toată cartea”.

Biblia greşeşte, Ştiinţa Creştină e divină

Doamna Eddy pretindea în „Ştiinţă şi Sănătate” că Biblia era singura ei „autoritate” şi singurul ei „manual”. Dar ea  contrazicea această pretenţie, afirmînd că un adept al Ştiinţei creştine trebuie să folosească cartea ei drept  manual, deoarece este inspirată de Dumnezeu şi deoarece conţine „Vocea Adevărului pentru veacul acesta şi  afirmaţiile complete ale Ştiinţei Creştine”.

Mai mult decît atît, doamna Eddy afirmă că Biblia greşeşte în cel puţin „trei sute de mii de locuri” în Noul  Testament, pe cînd Ştiinţa creştină este „infailibilă şi divină”. Doamna Eddy a scris de asemenea că părţile  istorice ale Bibliei nu sînt importante, ci doar cele spirituale.

Ce înseamnă toate acestea pentru un adept al sectei Ştiinţa Creştină? Pur şi simplu că lucrarea „Ştiinţă şi  Sănătate” atît de plină de erori şi contradicţii, este mult superioară Bibliei. Doamna Eddy a pretins că Biblia este  folositoare doar dacă este interpretată de „Ştiinţă şi Sănătate”. Doriţi să vedeţi o mostră de interpretare a Bibliei  în „Ştiinţă şi Sănătate”? De pildă, să luăm natura omului. Doamna Eddy pretinde că în Geneza, primul capitol este  corect, pe cînd capitolul doi este greşit. Ea a interpretat primul capitol în sensul că Dumnezeu l-a creat pe om  un spirit pur. „Omul nu este materie; el nu este făcut din creier, sînge, oase şi alte elemente materiale. Scriptura  ne informează că omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Materia nu este în acea asemănare…  Omul este spiritual şi perfect… El este… reflectarea lui Dumnezeu, sau a Minţii şi deci este etern; el nu are o  minte separată de Dumnezeu; toate calităţile omului derivă din divinitate. Toate însuşirile omului îi parvin de la  Dumnezeu. Omul nu posedă viaţa, sau inteligenţa sau puterea creativă proprie, ci reflectă spiritual tot ce  aparţine Creatorului”. De aceea, spune ea, omul nu este păcătos; naşterea şi moartea sa sînt doar iluzii, şi  deoarece Dumnezeu este în orice, omul este exact ca şi Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu nu poate fi bolnav, deci  nici omul. Boala, prin urmare, nu există, ea fiind doar închipuirea unei „minţi muritoare”, aşa cum o numeşte ea.

Ea pune pe seama „minţii muritoare” tot ceea ce apare a fi rău în această lume imaginară. Dar ea nu-şi pune  întrebarea: care este cauza acestei „minţi muritoare”? Filozofia ei nu se poate ocupa cu probleme evident  dificile: dacă toate lucrurile care există sînt bune, deoarece Dumnezeu este în ele, atunci cum poate exista  „mintea muritoare” care este rea?

Isus Cristos nu a fost niciodată om, ci doar spirit

Un alt efort nefericit de interpretare este modul cum ea a încercat să-L definească pe Isus Cristos în acord cu  Ştiinţa Creştină. Ea a spus că Isus nu a fost un om real, ci doar spirit. Pentru a deduce aceasta, ea a făcut o  distincţie artificială între cele două părţi ale numelui Său, Isus (numele Său personal) şi Cristos (numele Lui  oficial). Ea scrie: „Cristosul spiritual este infailibil; Isus, ca umanitate materială, nu este Cristosul”.

Cînd vrea să dezvolte această idee ea dă de necaz. Ea spune, de pildă:

„Cristosul invizibil este imperceptibil pentru aşa numitele simţuri personale, pe cînd Isus a apărut ca o existenţă  în trup. Această personalitate duală a ceea ce nu se vede şi a ceea ce se vede, a ceea ce este spiritual şi a  ceea ce este material, a eternului Cristos şi a trupescului Isus manifestat în carne, a continuat pînă la înălţarea  Domnului”.

Există foarte multe probleme aici. În primul rînd, deşi neagă realitatea lumii materiale, ea este nevoită să  folosească cuvinte pe care oricine le asociază cu lumea materială. De asemenea vorbeşte despre „aşa numitele”  simţuri personale, dar uită să califice „existenţa în trup”. Aceasta conduce la altă întrebare: dacă „existenţa în  trup” este ireală, de ce să-ţi mai baţi capul cu ea? De ce să încerci să-L explici pe Isus ca vizibil şi „manifestat în  carne”, dacă însăşi carnea nu există?

Evaluarea sa cu privire la Persoana şi lucrarea lui Isus Cristos, este expusă în „Ştiinţă şi Sănătate”: „Aşa cum o  picătură de apă este una cu oceanul, o rază de lumină una cu soarele, tot aşa Dumnezeu şi omul, Tatăl şi Fiul,  sînt una în fiinţa lor”.

Cu alte cuvinte, Isus nu e diferit de alţi oameni deoarece ei toţi sînt parte a lui Dumnezeu. Aceasta desigur  neagă divinitatea esenţială şi particulară a lui Cristos.

„Discipolii lui Isus nu au realizat multe lucrări minunate, pînă nu L-au văzut pe Isus după răstignire, cînd au aflat  că El nu murise” (pg. 45, 46). Doamna Eddy încearcă să rezolve problema mormîntului gol ca şi gnosticii, care  spuneau că Isus este doar un spirit, niciodată un om, aşa că El în realitate, nu a murit, nici nu a înviat din morţi.  Apostolul Ioan a scris Evanghelia sa pentru a respinge pe gnostici, şi ea este de asemenea un răspuns eficient  pentru Ştiinţa Creştină.

„În demonstraţia sa finală, numită înălţarea, care încheie episodul pămîntesc al lui Isus, el s-a înălţat deasupra  cunoaşterii fizice a ucenicilor şi simţurilor lor materiale şi astfel ei nu l-au mai văzut” (pg. 46). Din nou se pune  întrebarea, care „simţuri materiale”?

„Eternul Cristos şi trupescul Isus manifestat în carne, a continuat pînă la înălţarea Domnului, cînd conceptul  uman, material numit Isus a dispărut” (pg. 334). Cînd se ocupă de problema mormîntului gol, doamna Eddy  apelează la o explicaţie folosită de marii preoţi: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, şi L-au  furat” (Matei 28:13).

„Sîngele material al lui Isus nu a fost mai eficace pentru spălarea păcatului cînd a fost vărsat pe „lemnul  blestemat” decît atunci cînd curgea prin venele Lui, atunci cînd El se ocupa de treburile Tatălui Său (pg. 25). Din  nou, ne întrebăm, care „sînge material”, care „păcat”, care „treburi”?

Toate aceste lucruri ţin de lumea materială, care în viziunea ei, nici nu există.

Acestea sînt cîteva dintre afirmaţiile despre Isus Cristos aflate în „Ştiinţă şi Sănătate”, cartea sacră a sectei  „Ştiinţa Creştină” scrisă de Mary Baker Eddy.

Alte afirmaţii neagă Trinitatea, persoana Duhului Sfînt, existenţa păcatului, nevoia mîntuirii, învierea din morţi,  judecata finală, raiul şi iadul.

„Ştiinţa Creştină”: ce e adevărat din acest titlu?

Doamna Eddy a pretins că „în afara Ştiinţei Creştine totul este vag şi ipotetic, opusul adevărului”, dar este clar  că ea a făcut o greşeală grosolană alegînd acest nume: „Ştiinţa Creştină”. Creştinii biblici constată că afirmaţiile  ei sînt departe de învăţăturile creştinismului, în timp ce oamenii de ştiinţă nu pot fi de acord cu negarea realităţii  materiei.

Ce a făcut „Ştiinţa Creştină” pentru doamna Eddy? După cartea „Doamna Eddy: Biografia unei Minţi Virgine”,  semnată de E.F. Dakin, doamna Eddy şi-a petrecut anii tîrzii ai vieţii în singurătate şi în teroarea îngrozitoare a  „magnetismului animal malefic”. Ea credea că oamenii pot face rău altora prin gînd, şi ultimul ei soţ, după cum îşi  imagina ea, a murit prin arsenic „administrat mintal”. Pentru a para acest rău, discipolii au fost obligaţi să  păzească uşa dormitorului ei. Ea nu avea încredere în nimeni, devenea tot mai iritabilă. Nu putea găsi alinare în

cartea pe care o scrisese pentru a explica raportarea la viaţă din perspectiva Ştiinţei Crestine. La 89 de ani,  tristă şi singură, a trebuit să întîmpine moartea, ea, Mary Baker Eddy care îi negase atîta timp realitatea.

Care este diferenţa?

Ce afirmă „Creştinismul” 

DUMNEZEU

1. Dumnezeu este o Persoană. El a creat universul şi l-a  creat pe om după chipul Său (Genesa 1:1, 26). Dumnezeu,  ca Persoană, vede, aude, vorbeşte, îşi reaminteşte, ştie  (Genesa 6:5; Exod 2:24; Numeri 11:1; Psalmul 79:8;2  Timotei 2:19)

ISUS CRISTOS

2. Cristos este una cu Dumnezeu. Isus a zis: „Eu şi  Tatăl una sîntem” (Ioan 10:30) Creştinii găsesc în  Scriptură multe dovezi despre divinitatea lui Cristos:  Ioan 1:1; Filipeni 2:5-8; 1 Ioan 2:22-23.

MATERIE

3. Ceea ce omul vede, atinge, simte, miroase şi aude este  real. Isus a demonstrat realitatea materiei. El a devenit trup  (Ioan 1:14). Lui îi era foame (Matei 4:2). El a dat altora să  mănînce (Matei 14:16).

PĂCAT

4. Păcatul este real. El îşi are originea în inima şi în  mintea omului, şi-l desparte pe om de Dumnezeu.  Consecinţa finală a păcatului este moartea (Isaia 59:2;  Marcu 7:21-23; Romani 5:12; 6:33).

ISPĂŞIRE Şl ÎNVIERE

5. Sîngele vărsat de Cristos ispăşeşte păcatele  omului (1 Petru 2:24) iar Cristos a murit şi a înviat din morţi în trup (Ioan 20:16,17, 20,27).

Ce afirmă „Ştiinţa Creştină”

DUMNEZEU

1. Dumnezeu este un Principiu impersonal, nu o  Persoană. Doamna Eddy a scris: „Dumnezeu este tot … sufletul sau mintea omului spiritual;  El este Principiul Divin al întregii existenţe!”

ISUS CRISTOS

2. Isus nu a fost Dumnezeu. Ştiinţă şi sănătate  afirmă: „Isus Cristos nu e Dumnezeu…” (p. 361). Ei îl  consideră pe Cristos un om extraordinar, un mare  învăţător dar îi neagă divinitatea.

MATERIE

3. Doar Principiul (Dumnezeu) există şi orice  altceva este o „iluzie”. Nu există materie;  lucrurile materiale (trupul unei persoane etc…)  nu sînt reale.

PĂCAT

4. Păcatul, răul şi moartea nu există. „Ştiinţa şi  Sănătatea” afirmă: Deoarece Dumnezeu este Totul,  nu este loc pentru opusul Său, deci răul, fiind  opusul binelui, este ireal (p. 234).

ISPĂŞIRE Şl ÎNVIERE

5. Sîngele lui Cristos vărsat pe cruce nu-l spală pe om de  păcate, iar ucenicii Săi s-au înşelat crezîndu-L mort pe cînd  El era viu în mormînt (p. 330, 349 Ştiinţă şi Sănătate).

Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:

www.theophilos.3x.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s