Toronto Blessing: Kathryn Kuhlman, Benny Hinn și John Wimber

Pastor Petru Lascău – Toronto Blessing: Kathryn Kuhlman, Benny Hinn și John Wimber

Kathryn Kuhlman
Rodney Howard Browne a exercitat o influență deosebită în „transmiterea ungerii” râsului lui John Arnott din Toronto. Dar nu numai el și învățăturile sale, care, așa cum am văzut, conțin un cumul de învățături ale predecesorilor, ci și lucrarea și învățăturile lui Benny Hinn, care la rândul lui susține că o moștenește pe Kathryn Kuhlman. Meditând la mormântul faimoasei vindecătoare și făcătoare de minuni, Benny Hinn susține că încă mai radia din oasele ei puterea primuită de la Dumnezeu.
Kathryn Kuhlman (1907-1976), este cunoscută ca cea mai faimoasă evengelistă americană. După ce a terminat clasa a zecea, Kathryn și-a început lucrarea ca evanghelistă la vârsta de 16 ani, ca asistentă a sorei sale și a cumnatului ei. Curând avea intinerariul ei stabilit în statele Idaho, Utah și Colorado. S-a stabilit în Denver, Colorado în anul 1933 unde conducea întruniri de evanghelizare în ceea ce numea Kuhlman: Revival Tabernacle.
Kathryn a devenit expertă în folosirea tuturor mijloacelor de comunicare ale vremii, mai ales radioul, și întrunirile ei aveau succes. După ce s-a căsătorit cu un evanghelist care și-a părăsit soția să se însoare cu Kathryn, reputația ei știrbită a dus la ruinarea lucrării din Denver. A continuat împreună cu soțul ei să evanghelizeze timp de șase ani, după care părăsindu-și bărbatul, a pornit de una singură în campaniile ei de evanghelizare.
În anul 1946, în timpul unei evanghelizări din Franklin, Pennsylvania, o femeie a fost vindecată deodată de o tumoare. De atunci au început slujbele de vindecare ținute de Kathryn Kuhlman.
În anul 1948 s-a mutat la Pittsburg unde și-a stabilit cartierul general al lucrării ei, predicând în Carnegie Hall și la Prima Biserică Prezbiteriană din oraș. Tot aici a produs un program de radio care s-a bucurat de popularitate. Lucarea ei a început să fie cunoscută în întreaga Americă printr-un articol deosebit de elogios de șapte pagini publicat de revista „Redbook”.
Din anul 1955 până în 1960 a organizat mai multe cruciade evanghelistice în California, precum și în Pittsburg. Până în anul 1960, Kathryn nu s-a identificat cu mișcarea charismatică. Penticostalii, mai ales cei din ramura holiness (sfințirea) o găseau de două ori suspectă; în primul rând pentru că era divorțată, și apoi pentru că nu permitea vorbirea în limbi în timpul serviciilor ei de vindecări și minuni.
Kuhlman obiecta ori de câte ori i se atribuia darul vindecărilor, spunând că dacă ea are vreun dar, atunci este cel al credinței și ”cuvântul cunoașterii” (1 Corinteni 12:8-9). Nu avea nicio explicație a faptului că unii erau vindecați iar alții nu. Spunea mereu că cel mai mare miracol este regenerarea și nașterea din nou (Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, de Stanley M. Burgess și Gary B. McGee, Zondervan, Grand Rapids, MI, 1988, articol semnat de D. J. Wilson, pagina 529, 530).
Pe lângă mai multe vindecări foarte bine documentate, fenomenul care a însoțit-o pe Kathryn Kuhlman a fost „going under the power” (a intra sub putere), numit uneori „Slain in the Spirit” (sau înjunghierea în Duhul), datorită faptului că oamenii cădeau la pământ atunci când ea se ruga pentru ei. Uneori s-a întâmplat cu grupuri de câte zeci de persoane iar uneori sute.
Kathryn era o femeie deosebit de activă, harnică și meticuloasă. Uneori stătea în picioare în timpul unui serviciu lung de cinci ore. Se îmbrăca întotdeauna deosebit de luxos, călătorea la clasa întâi, așa cum menționează Jamie Buckingham în biografia ei: „Îi plăceau hainele scumpe, bijuteriile prețioase, hotelurile de lux, și călătoriile la clasa întâi” (Jamie Buckingham, Daughter of Destiny: Kathryn Khulman… Her Story, 1976, pagina 247).
A fost ordinată inițial ca lucrător între frații baptiști, dar apoi Kathryn s-a rupt și îndepărtat curând de orice confesiune creștină. Cea mai mare influență în lucrarea ei inițială se atribuie trezirii din
Azusa Street și din sânul Bisericii Catolice. În numeroasele ei cruciade de vindecare și minuni. Kathryn Cuhlman a fost cunoscută pentru manifestări spirituale cum ar fi „râsul sfânt”, și se consideră că ea ar fi responsabilă de introducerea termenului de „Slain in the Spirit” (înjunghiat în Duhul). Este considerată principalul mentor și sursă de inspirație de către Benny Hinn și John Arnott, care sunt departe de modelul vieții lor.
Benny Hinn
Benny Hinn este considerat exponentul lui Faith Movement care s-a ridicat cu cea mai mare repeziciune în ultimii ani. Potrivit unui articol din Christianity Today, numărul din 5 octombrie 1992, cărțile sale se vând mai bine ca ale celor mai faimoși autori creștini americani combinați la un loc, cum ar fi James Dobson și Charles Swindoll.
În anul 1993, Benny Hinn a cerut să fie ordinat de către Assemblies of God, dar cererea sa a fost respinsă, deoarece declarase (spusele sale au fost publicate de ziare), că l-a vindecat pe campionul de box de categorie grea Evander Holyfield, de o boală gravă de inimă, lucru care a dus la pierderea titlului de campion de către acesta.
Potrivit unui martor care l-a ajutat pe Hinn în campania respectivă, acesta a cerut câte 1000 de dolari de la participanți pentru a-și acoperi costul cruciadei. Când Holyfiels a ridicat mâna, Hinn i-a cerut acestuia o sută de mii de dolari, și când boxerul a acceptat, Hinn l-a presat în continuare cerându-i să plătească 250.000. După ce Holyfield a consimțit să dea atâta, Hinn s-a rugat pentru ca Dumnezeu să-l ajute să câștige 200 de milioane de dolari (Stephen Sizer, The „Toronto Blessing”, Cross-Word Christian Resources, capitolul 2, pagina 1).
Crezul lui Benny Hinn nu se deosebește cu nimic de cel al mișcării căreia îi aparține, mișcarea credinței. Omul se poate mântui pe sine, fiind un dumnezeu, pe când a face arfirmația că „ești un păcătos mântuit prin har” este o insultă la adresa lui Dumnezeu vorbind asemenea „gunoaie”. Isus Și-a pierdut temporar divinitatea după răstignirea Sa. A folosi cuvintele: „dacă este voia Ta” când te rogi, nu este altceva decât să distrugi credința (The facts of the faith Movement, Harvest House Publishers, 1993, paginile 22 și 23).
Pretinzând că se află „sub ungerea” Duhului Sfânt, Benny Hinn face cele mai bizare și scandaloase afirmații, cum ar fi faptul că Dumnezeu este compus din nouă persoane și nu din trei, și că i s-a revelat de Duhul Sfânt că femeia înainte de căderea în păcat ar fi născut prin zona toracică, etc.
Convertirea sa și mai ales chemarea sa în lucrare, Benny Hinn o povestește în cartea sa: „Good Morning Holy Spirit!” (tradusă și în limba română sub titlul: Bună dimineața, Duhule Sfinte!). În această carte, Benny Hinn spune: „Apoi ca un copil, cu mâinile ridicate în sus, am cerut: „Te pot întâlni? Aș putea cu adevărat să Te cunosc?… După ce am spus aceasta Duhului Sfânt, nimic nu părea că s-a întâmplat… Apoi, ca la un contact electric, trupul meu a început să vibreze din toate mădularele… Mă simțeam de parcă fusesem dus direct în rai…(Benny Hinn, Good Morning, Holy Spirit!, Thomas Nelson Publishers, Nashville, TN, 1990, ediția 7-a, paginile 12, 13).
„Odată, mama spăla pe jos în hol, în timp ce eu eram în camera mea vorbind cu Duhul Sfânt. Când am ieșit din cameră, ea a fost arunată pe spate. Ceva a azvârlit-o de perete. Am spus: „Nu ți s-a întâmplat nimic rău, mamă?. Mi-a răspuns: „Nu știu!”. Ei bine, prezența Domnului aproape că a doborât-o (Benny Hinn, Good Morning, Holy Spirit!, pagina 42).
În aceeași lucrare, el face afirmația că Dumnezeu Tatăl „este la fel ca un om… Dumnezeu are degete, mâini, o față…” (pagina 82).
Modelul și admirația vieții sale fiind Kathryn Kuhlman, la mormântul căreia Benny Hin simte mereu vibrația duhului de vindecare care fost peste femeia aceasta.
Benny Hinn a exercitat și exercită o mare influență în liderii trezirii „Toronto Blessing”.
Un lucru deosebit ce se poate spune despre Benny Hinn, este că atunci când este confruntat cu erorile sale doctrinare și i se cere socoteală de afirmațiile bizare pe care le face, le recunoaște ca greșite și promite să se lase de ele, ba chiar s-a lepădat nu de mult de învățăturile celor de la mișcarea credinței. După ce a citit cartea lui Hank Hanegraaff, „Christianity in Crisis” (Creștinismul în criză), se spune că Benny Hinn a declarat că se leapădă de toate doctrinele false ale mișcării credinței, potrivit unui raport difuzat de emisiunea; „The Bible Answer Man” a Institutului de Cercetări Creștine condus de Hank Hanegraaff.
Tehnica lui Hinn nu este nouă. În anul 1991, după ce cartea sa „Bună dimineața, Duhule Sfinte!” a fost aspru criticată, Hinn a declarat că se leapădă de învățăturile sale, mai ales că Isus Și-a pierdut divinitatea pe cruce, primind natura satanică, și că în iad El a fost născut din nou prin puterea Duhului Sfânt. El a declarat că nu mai crede aceste învățături, dar curând după aceea a continuat să propage aceleași învățături și să-i citeze pe dascălii mișcării credinței cu multă admirație (Christian Press Report, iunie 19, 1993, publicație săptămânală de către Christian BBS Abba II).
John Wimber
Toronto Blessing a început într-o biserică Vineyard (Via) din Toronto. Este normal să spunem câteva cuvinte și despre această mișcare carismatică și întemeietorul ei, John Wimber.
De la bun început, trebuie să remarcăm faptul că în ciuda aprecierilor pozitive de la începutul mișcării din Toronto, John Wimber a devenit unul din adversarii acestei mișcări, mergând până acolo că biserica din Toronto a fost exclusă din părtășia bisericilor Vineyard. Cu toate acestea, la propagarea fenomenului din Toronto a contribuit într-o mare măsură climatul doctrinar deja existent în sânul acestei confesiuni. Dar să vedem cine este John Wimber.
John Wimber s-a născut și a crescut într-o familie necreștină, în anul 1934. S-a lansat de tânăr în lumea muzicii pop unde a făcut carieră cu formația „The Righteus Brothers”. După o convertire dramatică în anul 1963 s-a dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu. În urma absolvirii Universității Azusa Pacific, a fost ordinat ca pastor al Bisericii Yorba Linda Friends Church, o biserică de quakeri, unde a lucrat câțiva ani.
În anul 1975, împreună cu Peter Wagner de la Fuller Evangelistic Association, a lucrat la punerea bazelor a ceea ce se numește azi: Fuller Institute of Evangelism and Church Growth (Institutul Fuller de Evanghelizare și Creșterea Bisericii), unde a lucrat câțiva ani ca și consultant în creșterea bisericii.
În anul 1977 Wimber a plecat de la Fuller pentru a stabili biserica Vineyard (Via) din Anahheim, California. Împreună cu biserica sa a început să se roage pentru semne și minuni, mai ales pentru vindecarea bolnavilor, când după o perioadă de agonie, au început să vadă rezultate spectaculoase. Aceasta l-a lansat pe Wimber în arena națională și mondială devenind faimos pentru „semnele și minunile” promovate de mișcarea Vineyard. Biserica sa a crescut la cinci mii de membri și au început să deschidă peste 250 de filiale în mai multe țări ale lumii, formând Asociație Bisericilor Vineyard (Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, de Stanley M. Burgess și Gary B. McGee, Zondervan, Grand Rapids, MI, 1988, articole semnate de: C. P. Wagner, paginile 842, și 889).
În anul 1991, Vineyard a asimilat o organizație cunoscută sub numele de Kansas City Fellowship (numită și Prorocii din Orașul Kansas), care este cunoscută printr-o reputație chestionabilă privitoare la doctrină. O mare parte din liderii prorocilor din Kansas sunt azi liderii confesiunii Vineyard, printre care: Paul Cain, Bob Jones, Larry Randolph, Mike Bickel, Rich Joner și alții (Tom și Sheila Smith, Background to the „Holy Laughter” Movement, 14 octombrie 1996, Internet, tjsmith@freenet.calgary.ab.ca). Numai peste un an de zile, Bob Jones a fost repudiat datorită unor păcate sexuale.
Dintre doctrinele mișcării Vineyard, enumerăm:
– Arătarea fiilor lui Dumnezeu (numită și „New Breed” – o nouă rasă). O nouă formă și un nou standard de creștin se va ivi înaintea sfârșitului, când înzestrați cu trupurile slăvite ale noii ordini cerești, creștinii vor cuceri pământul. Fii lui Dumnezeu vor fi egali cu Isus Christos întrutotul. Vor fi nemuritori, fără păcat, desăvârșiți, părtași deplin la natura divină. Ei au tot dreptul să fie numiți dumnezei, pentru că sunt.
Acuzat uneori pe bună dreptate de gnosticism modern, Wimber care emite nenumărate atacuri la modul rațional de gândire, este autorul multor profeții publicate în cărțile sale, profeții care nu s-au împlinit. Printre ele este aceea în care afirmă că în anul 1989 va fi un val puternic de AIDS pe care numai biserica îl va putea opri, și: „Apariții angelice vor deveni lucru obișnuit în cadrul întrunirilor și chiar Domnul va apărea în săptămânile care vor urma, lunile și anii următori. Vindecările vor fi atât de comune că până și copiii le vor face în mod regulat… Se va merge mult dincolo de tot ce s-a făcut în timpul apostolic și în primul secol al creștinismului… chiar și învieri din morți vor fi lucru obișnuit… Veți vedea chiar mâini și picioare amputate crescând sub ochii voștri atunci când mâinile evangheliștilor se vor atinge de ele…”
– Armata lui Ioel. Noi va trebui să cucerim lumea ca o arătare a fiilor lui Dumnezeu, în trupurile noastre glorificate aducând pe pământ Împărăția de o mie de ani.
– La răpire vor fi răpiți cei răi de pe pământ, pentru ca să poată fi înstaurat Mileniul de către „noua rasă”.
– Teologia dominației sau „Împărăția acum”.
– Opoziție față de testarea manifestărilor spirituale prin Scripturi.
– Credința într-un „Christos-corporație”. Isus nu este nevoie să revină din nou pe pământ deoarece Biserica este Trupul Său, și deci tot ce este și are Christos este aici deja prin Biserică. Christos are nevoie de noi ca biserică deoarece fără trup El este incomplet.
– Wimber acceptă vindecări miraculoase făcute prin relicve sau moaște la fel ca Biserica Catolică sau cea Ortodoxă.
– Wimber vorbește despre o schimbare de paradigmă în modul de gândire al creștinului, de la gândirea raționalistă și teologică, la o abordare unde doctrinele se dezvoltă dintr-un creștinism experimental.
– La început Wimber vedea în Toronto Blessing cel de al „trilea val” al Duhului Sfânt, primul fiind cel penticostal de la începutul secolului și al doilea cel charismatic din anii 60.
– Vineyard mai crede că o biserică globală „supra-biserică” va aduce o trezire mondială.
Biserica Toronto Airport Vineyard a fost exclusă din Vineyard în ianuarie 1996, în primul rând, după părerea lui Tom și Sheila Smith, pentru lipsa de control din partea lui John Wimber și a confesiunii sale asupra fenomenului de la Toronto, și mai ales pentru atenția acordată de mediile informare lui John Arnott și bisericii sale și nu lui Wimber și confesiunii Vineyard. Wimber a afirmat că mișcarea „râsul sfânt” este de la Dumnezeu, el ferindu-se să facă vreo condamnare a fenomenului de la  Toronto, care continuă să domnească în multe din bisericile Vineyard, așa cum se întâmplă cu biserica lui Randy Ckark din St. Louis, Missouri.
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.lascaupetru.wordpress.com

Un gând despre &8222;Toronto Blessing: Kathryn Kuhlman, Benny Hinn și John Wimber&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s