UNITARIANISM

 

 UNITARIANISM

DE FAPT CARE ESTE DIFERENŢA?

de Fritz Ridenour

Negarea categorică a tuturor doctrinelor biblice

Regele Solomon a scris cîndva că „nu există nimic nou sub soare” (Eclesiastul 1:9). În cazul sectelor de astăzi,  se poate spune că ele nu au inventat nici o erezie nouă. Din primul secol şi pînă acum, au existat oameni care au  negat că Isus ar fi exact ceea ce El a pretins a fi; şi de asemeni că Isus ar fi făcut exact ceea ce se spune  despre El că ar fi făcut.

Dar ce este o sectă? Ce cred membrii ei? Webster defineşte secta ca „o religie privită ca nebiblică, deci falsă; de  asemenea un grup religios minoritar care susţine credinţe considerate nebiblice sau false”. Aşadar, o sectă este  o organizaţie care s-a depărtat de Biblie, sau care se opune ei. Multe secte au apărut şi au dispărut în decursul  vremurilor. Numele lor se mai găseşte doar în cărţile de Teologie. Concepţiile lor sînt studiate doar de savanţi.  Fără îndoială că sectele pe care le ştim azi vor deveni într-o zi doar curiozităţi istorice, dar întrucît ele există  acum, trebuie să ştim ce învăţături au.

Ce face secta să fie o sectă?

Majoritatea sectelor au următoarele caracteristici comune:

– Sectanţii cred că toate bisericile creştine sînt greşite, doar grupul lor deţine adevărul real despre Dumnezeu.

– Sectanţii atacă divinitatea lui Isus Cristos şi îl coboară la nivelul omului, sau îl ridică pe om la nivelul lui Cristos.

– Sectanţii neagă mîntuirea doar prin credinţa în Cristos. Ei susţin că omul se poate îndreptăţi înaintea lui  Dumnezeu doar prin fapte bune sau prin supunere faţă de învăţăturile sectei.

– Sectanţii cred în afirmaţiile conducătorilor lor, care pretind că au adevărata interpretare a Bibliei sau adăugări  (valide) necesare Bibliei.

– Multe secte pretind că respectă Biblia, dar ei îi deformează învăţăturile pentru a o face să spună propriile lor  convingeri despre om, Dumnezeu, Duhul Sfînt, rai şi iad, mîntuire şi alte doctrine vitale.

(În sensul celor mai de sus Romano-Catolicismul şi Ortodoxia Răsăriteană sînt deasemeni „secte”, n.tr.)

O sectă mică, dar cu o influenţă mare

Afirmaţia lui Solomon, că nu există nimic nou sub soare, este adevărată pentru Unitarianism, o sectă puţin  numeroasă dar cu influenţă mare. Unitarienii se consideră moderni şi progresişti dar credinţele lor se pot regăsi şi  în antichitate. Primii Unitarieni au fost Monarhiştii. Ei au fost proeminenţi de la mijlocul secolului II pînă la sfîrşitul  secolului III. Ei susţineau că nu există Trinitate, adică trei persoane: Tată, Fiu şi Duh Sfînt, ci Dumnezeu este  Unul singur.

În secolul IV, un învăţat grec din Africa de Nord, Arie, a devenit un personaj important. Susţinînd că nu există  Trinitate, el a produs o atît de aprinsă controversă în Biserică, încît împăratul roman Constantin I, a convocat un  Sinod al teologilor şi liderilor Bisericii, sinodul de la Niceea, care să studieze problema Trinităţii. Rezultatele  studiului, bazate pe dovezi biblice, au fost raportate în documentul denumit „Crezul de la Niceea”. În el se arată  că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sînt de aceeaşi „esenţă”. În ciuda crezului de la Niceea, Unitarianismul a continuat să  polueze viaţa Bisericii. Din secolul XVI pînă în secolul XVII, bisericile unitariene erau foarte influente în Polonia.  Ele erau de asemenea populare în Anglia, în timpul domniei lui Iacov I.

Creşterea unitarianismului în America

În secolul XVIII, Unitarianismul devenise important în America, ca o reacţie la rigiditatea Calvinismului din  bisericile Congregaţionaliste din Noua Anglie. John Calvin, teolog francez, a influenţat foarte mult  congregaţionalismul, presbiterianismul şi alte curente protestante. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri  mari, Jonathan Mayhew şi Charles Chauncey, ambii implicaţi în reorientarea colegiului Harvard de la Creştinism la  Unitarianism.

Alt lider important, William Ellery Channing, numit „Apostolul Unitarianismului”, a murit în anul 1842. El a fost un  cleric, purtător de cuvînt al protestanţilor din Noua Anglie, revoltaţi împotriva doctrinelor calviniste despre  predestinare şi corupţia omului. Într-o predică din anul 1819 Channing a stabilit doctrinele de bază ale  Unitarianismului. Aceasta a condus la formarea Asociaţiei Unitariene Americane, în anul 1825. Există cîteva  grupări în sînul Unitarianismului. Unii cred că Isus nu a fost chiar Dumnezeu, dar în acelaşi timp El nu a fost nici  doar un om. Un alt grup, fondat în Noua Anglie de poetul şi eseistul Ralph Waldo Emerson, are credinţa că orice  lucru din Univers, chiar şi omul, este o parte din marele Supra-Suflet. Alt grup a devenit foarte interesat în  scrierile teologilor germani care au încercat să demonstreze că Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Astăzi  aceste grupări sînt unite, prin legături slabe, în Asociaţia Universalistă Unitariană (formată în anul 1961). Peste  un sfert de milion de oameni din întreaga lume se consideră acum Unitarieni.

Unitarianismul – o temelie a teologiei liberale

Oameni care au rămas membrii unor biserici creştine, dar au vederi similare cu Unitarienii se numesc „liberali”.  Unitarienii şi liberalii sînt de acord asupra următoarelor puncte cheie:

– Ei nu cred că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Unii dintre ei recunosc doar o parte a Bibliei ca fiind Cuvîntul lui  Dumnezeu, restul fiind superstiţii.

– Ei nu cred că Dumnezeu este o persoană. Ei cred că El este o Forţă, un Suprasuflet, un impuls Primar sau chiar  că El este mort!

– Ei îl consideră pe Isus doar un om, unul excepţional de talia lui Moise sau Buda. După părerea lor, contribuţia  principală a lui Isus a fost aceea de învăţător.

– Teologia lor se schimbă tot timpul. Dr. Dana McLean Greely, lider al Unitarienilor, a formulat acest lucru astfel:  „De fapt noi, unitarienii ne schimbăm tot timpul şi nu sîntem constrînşi de o anumită carte – Biblia – sau de o  anumită persoană, – fie chiar şi Isus, sau de un anumit oraş ca loc de formare sau de autoritate, ca Roma,  Mecca, Boston etc.”.

Ei cred că omul nu trebuie să se uite la Dumnezeu pentru mîntuire ci el, omul, trebuie să fie propriul său  mîntuitor. Un lider unitarian, Reverendul Cari M. Chorowsky, exprimă astfel poziţia lor despre mîntuire: „Unitarienii  recunosc în parte răul şi responsabilitatea omului. Din cauza corupţiei totale a omului, probabil Dumnezeu a trimis  în lume pe singurul Său Fiu ca să moară pentru oamenii păcătoşi. Dar cei mai mulţi unitarieni consideră această  doctrină ca jignitoare, nebiblică şi chiar imorală. Ea nu este compatibilă cu natura lui Dumnezeu şi cu demnitatea  omului, pe care Cel Etern l-a creat după chipul Său, iubindu-1 cu o iubire veşnică”.

Ideea existenţei iadului e considerată jignitoare pentru unitarieni

Unitarienii nu cred că omul este un păcătos. Ei cred că el este doar imperfect şi că are nevoie de o

„răscumpărare a caracterului”. Cu alte cuvinte, este nevoie să duci o viaţă morală şi să împlineşti Legea de Aur.

În predica sa, „Unitarianism imediat” reverendul Stephen H. Fritchman dezvoltă ideea: „Unitarienii contemporani  cred că fiecare om trebuie să-şi realizeze singur mîntuirea, sau modelul de viaţă, prin gîndirea şi efortul său.  Puţini Unitarieni sînt motivaţi astăzi de teoria răsplăţii şi a pedepsei, aşa cum erau strămoşii lor. Viaţa morală  validează imediat mîntuirea. Frica de iad sau promisiunea raiului nu mai au aproape nici un rol în viaţa de astăzi a  unitarienilor”.

Sau, cum spune Dr. Greeley: „În concepţia unitarienilor nu există nici rai nici iad. Teologic, aceste idei sînt  inacceptabile şi repulsive, în lumina afirmării morale a omului”. Deoarece nu există iad, este clar că nu este  nevoie de mîntuirea prin Isus Cristos. Ideea iadului este o insultă adusă demnităţii omului.

După fuziunea Unitarienilor şi Universaliştilor, Dr. Greeley a declarat: „O veche maximă spune că diferenţa între  Unitarieni şi Universalişti este că în timp ce Universaliştii consideră că Dumnezeu este prea bun pentru a-l  condamna pe om, Unitarienii cred că omul este prea bun pentru a fi condamnat, ceea ce explică fuziunea  teologică a ambelor doctrine.”

Unitarianismul este un alt nume pentru umanism

Acest aspect al Unitarianismului, glorificarea omului, a căpătat numele de Umanism. Umanismul, adesea numit „a  patra credinţă”, se întîlneşte în şcolile, colegiile, universităţile şi în multe din bisericile noastre.

Termenul de „umanism” a fost popularizat prin publicarea în anul 1933 a „Manifestului Umanist” avînd ca autori 33  de personalităţi, unitarieni, liberali sau atei.

Ideea centrală a manifestului susţine că omul este propriul său stăpîn, fiind esenţialmente bun. Prima propoziţie a  manifestului spune: „Umaniştii religioşi cred că Universul nu este creat ci există prin sine”. Umaniştii au lansat  doctrinele lor prin negarea activităţii creatoare a lui Dumnezeu. Iată alte cîteva afirmaţii: „Umanismul consideră  că natura universului descrisă de ştiinţa modernă face inacceptabilă garantarea supranaturală sau cosmică a  valorilor umane”. „Nu sînt necesare emoţii şi atitudini religioase de felul celor asociate pînă acum cu credinţa în  supranatural”.

Fiecare sectă are cel puţin o verigă slaba, iar Unitarianismul nu face excepţie. Părerea lor că omul este  fundamental bun şi că se îmbunătăţeşte continuu se poate uşor combate. Chiar şi un studiu sumar al istoriei  (atît antice cît şi moderne) ne arată că „progresul” omenirii este scris cu sînge. O privire fugară prin ziarele de  astăzi ne convinge de răutatea groaznică din fiecare om şi din fiecare naţiune.

Cum a ajutat Freud la combaterea unitarianismului

Atît Unitarienii cît şi Protestanţii liberali spun că educaţia este soluţia pentru problemele individuale şi naţionale.  Dar Sigmund Freud, deşi ateu, a declarat: „Cu cît omul devine mai civilizat, cu atît el este mai nevrozat”.  Priveşte în jur şi vei constata că, în această privinţă, Freud are dreptate.

Dorinţa de a te debarasa de Dumnezeu şi de a glorifica omul nu este nouă. Pavel identifică această dorinţă drept  cauza tuturor necazurilor omului şi faptelor sale păcătoase (vezi Romani 1:18-32). Pavel spune că oamenii:  „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la  gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sînt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat  slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi  tîrîtoare. De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei ca să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi s-au închinat făpturii în locul făcătorului  care este binecuvîntat în veci! Amin. (Romani 1:21-25).

Comportarea morală a omului invalidează unitarianismul

Omul a realizat lucruri minunate în ştiinţă şi tehnologie. Totuşi, Elton Trueblood, un savant quaker, a scris: „Chiar  în momentul cînd au apărut condiţiile tehnice pentru realizarea unităţii oamenilor pe întreg globul, noi sîntem  într-o stare jalnică a condiţiilor morale care sînt necesare pentru a face ca această unitate să fie o  binecuvîntare”.

Dacă Unitarienii ar avea dreptate că educaţia este singurul lucru necesar pentru a face omul mai bun, atunci  naziştii germani ar fi trebuit să fi fost nişte supraoameni morali. Dar atunci cînd natura coruptă a omului nu este  constrînsă, rezultatele sînt înspăimîntătoare.

Să fim realişti şi oneşti. Omul este astăzi într-o condiţie morală din care nu poate ieşi singur. Unde poate apela  pentru ajutor? Cel mai logic ar fi să caute răspunsul în Biblie, chiar în cartea pe care Unitarienii şi liberalii luptă  atît de mult s-o discrediteze. Nu pare probabil să existe ceva vital şi tulburător într-o carte care este atît de  greu de discreditat?

Dacă privim în Biblie, nu vom fi dezamăgiţi. Biblia este o sursă de informaţie excelentă despre om. Ea are de spus  despre om mai mult decît orice carte de psihologie sau sociologie care s-a scris vreodată.

În primul rînd, Biblia evidenţiază primul eşec al omului – mîndria. Solomon a scris: „Prin mîndrie se aţîţă numai  certuri (Proverbe 19:10). Iacov a pus punctul pe i cînd a denunţat lăcomia ca una din sursele de necaz ale  omului în lume:

„De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?  Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că  nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:1-3).

Alegerea: te încrezi în om sau în Dumnezeu

Biblia scoate în evidenţă faptul că nu te poţi bizui pe om. Unitarienii vor să ne determine să ne încredem în  Umanitate, dar Biblia avertizează: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om”  (Psalmul 118:8).

Solomon, de asemenea, a scris: „Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea, dar cine poate găsi un om credincios?  Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu”? (Proverbe 20:6,9).

Biblia, de asemenea accentuează faptul că omul este muritor. Cînd Dumnezeu a umilit mîndria lui Solomon, regele  – în decăderea lui morală – a scris: „Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amîndoi;  cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul  este deşertăciune (Eclesiastul3:19).

Care este ieşirea din condiţia umană? Poate omul ignora dovezile despre ceea ce este el şi să accepte părerile  lansate de Dr. Greeley? „Unitarianismul sau o altă concepţie asemănătoare reprezintă religia într-o viitoare  societate democratică. Nu sînt sigur dacă această religie va purta numele credinţei noastre, dar ştiu că sinteza  spiritului ştiinţific şi al aventurii religioase va influenţa întreaga lume”.

Din fericire, Unitarianismul are o alternativă biblică: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de  Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la  judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul  12:13-14).

„Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut  noi” (2 Corinteni 5:17).

Omul doreşte să se schimbe. Cum poate reuşi? El are la îndemînă, pe de o parte, soluţia Unitarienilor, liberalilor şi  umaniştilor iar pe de altă parte revendicările lui Isus Cristos. Ce soluţie va alege el? Destinul omenirii şi destinul  etern al individului poate să încline în balanţă.

Care este diferenţa?

Ce cred „Creştinii”

DUMNEZEU

1. Dumnezeu este revelat în Biblie ca  Tată, Fiu şi Duh Sfînt – Trinitatea (Matei  3:13-17; 28:19; 2 Corinteni 13:14).

BIBLIA

2. Biblia este inspirată de Dumnezeu şi este singura călăuză şi  autoritate pentru credinţă (2 Timotei 3:15-17; 2 Petru  1:19-21; l Tesaloniceni 2:13).

ISUS CRISTOS

3. Cristos este divin, o parte a Trinităţii – Dumnezeu  însuşi. El se referă frecvent la Sine ca la Dumnezeu (Ioan  8:12-30, 58).

PĂCAT

4. Omul este prin natura sa moştenită, un păcătos şi nu  există decît o singură cale pentru a birui natura sa  păcătoasă: credinţa în harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-9;  4:20-24).

Ce cred „Unitarienii”

DUMNEZEU

1. „Dumnezeu este Unul”. Ei neagă doctrina Trinităţii; neagă un  Dumnezeu personal şi folosesc termenul „Dumnezeu” pentru a  desemna procese vii în natură sau în conştiinţa curentă a omenirii.

BIBLIA

2. Biblia este o colecţie de legende, mituri şi  scrieri filozofice. Ei neagă autoritatea şi veridicitatea Bibliei.

ISUS CRISTOS

3. Isus nu a fost nici mai mult nici mai puţin divin  decît orice om. (Ei neagă, deci, divinitatea lui

Cristos).

PĂCAT

4. Omul este esenţialmente bun şi se poate  mîntui prin educaţie şi astfel poate să ajungă  la „răscumpărarea caracterului”.

 Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:

 www.theophilos.3x.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s