WILLIAM BRANHAM

Mişcarea „Latter Rain” – „Ploaie Târzie”

Cea mai bine documentată şi completă lucrare de cercetare a originilor Mişcării „Ploii Târzii” este lucrarea lui Albert James Dager, numită Kingdom Theology. Majoritatea acestui material se inspiră din lucrarea aceasta.

Conform celor spuse de Dager, Mişcarea „Latter Rain” (deci, „Ploaie Târzie”), a apărut la sfârşitul anilor 40 cu persoana lui Franklin Hall, cel care a înfiinţat un „mare centru de postire şi rugăciune pentru trezire” în 1946, în San Diego, California. Pentru a putea să-l analizăm pe William Branham trebuie să-l cunoaştem mai întâi pe Franklin Hall. Pe vremea aceea, Franklin Hall a scris cartea Putere Atomică prin Post şi Rugăciune. Această carte care amestecă idei din ocultism cu terminologia creştină a avut un impact semnficativ asupra unui număr de alte organizaţii de pe atunci. Spre exemplu, Hall a afirmat că rugăciunile creştinilor sunt împiedicate dacă aceştia nu postesc, iar rugăciunile păgânilor primesc răspuns atunci când postesc:

„Multe, dacă nu toate triburile de indieni americani, au căutat revelaţie de la Marele Spirit prin Rugăciune şi Post. Când aceştia aveau foamete, lipsuri, secetă, etc., Marele Spirit era căutat prin rugăciune şi post, iar rugăciunile acestora primeau răspuns”.

În toate învăţăturile sale, Hall a afirmat un număr de idei care demonstreză crezul său că Zodiacul, un studiu bazat pe astrologie, este o modalitate corectă de interpretarea a revelaţiei lui Dumnezeu făcute omului. În cartea sa a spus:

„În semnul zodiacal „Scorpio”, care este cel de-al optulea semn al Zodiacului, avem o imagine a scorpionului cu acul ridicat gata de atac. Acesta este semnul morţii şi se presupune să guverneze zona sexului. Exact înainte de semnul cerului se află semnul Judecătorului. Isus, care este dătătorul VIEŢII, merge înspre moarte şi-i scoate MORŢII ACUL. „Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul (acul) moarte?”

O altă idee principală din învăţăturile lui Hall a fost teoria nemuririi în care el a afirmat:

„adormita, nefundamentala înfiinţată biserică trebuie trezită la „cauza reală şi la chemarea împlinirii Cuvântului care odată săvârşită va rezulta în ţâşnirea adevăratelor izvoare şi torente ale mult întârziatei şi aşteptatei, ploii a neprihănirii. A ploii nemuririi, imortalităţii pe pământdespre care au scris şi au vorbit atât de mulţi profeţi în profeţiile lor. „

Printre numerosele învăţături eretice ale lui Hall, se află şi pretenţia că ar exista o „Substanţă Nemuritoare” („Immortal Substance”) care vine asupra credinciosului care se hrăneşte cu ea „din noul trup al lui Hristos”. Hall a numit închipuita substanţă, „substanţa lui Isus (care este) lucioasă ca metalul”. Hall a afirmat că această „Substanţă Nemuritoare” poate fi văzută deasupra celor ce frecventau întâlnirile sale sub forma unui superb material auriu sau argintiu strălucitor ce era emanat de vizibilele „Obiecte Cereşti Nemuritoare” (IHO – Immortal Heavenly Objects), „Obiecte Cereşti Neobişnuite” (UHO – Unusual Heavenly Objects) sau „Obiecte Zburătoare Neidentificate” (UFO – Unidentified Flying Objects)?!

Fără îndoială că Hall a fost sincer în dorinţa lui de a dobândi iluminare spirituală, cum sunt şi cei din zilele noastre ce consideră experienţele ca fiind etalonul spiritualităţii. Este însă clar că ocultismul amestecat cu expresii creştine şi cu referinţe din Biblie a fost o piatră de poticnire pentru cei amăgiţi.

Ştiaţi că William Branham nu a murit?

Un influent exponent din trecut al „vinului nou” şi ale cărui învăţături sunt reînviate astăzi de învăţătorii moderni ai „vinului nou” şi ai „Binecuvântării Toronto” („trezirea râsului sfânt”!?), este nimeni altul decât William Branham. Influenţat de Franklin Hall, Branham s-a făcut în 1948 din baptist, penticostal şi a început să înveţe ceea ce el a numit „Cea De-a Şaptea Eră a lui Dumnezeu pentru Biserică”. Branham a crezut literalmente că el este„îngerul” despre care se vorbeşte în Apocalipsa 3:14 şi 10:7, profetul Epocii Laodiceene, epoca sfârşitului. Branham a crezut că mesajul său va aduce ordinea în lume şi după aceea Isus se va întoarce. Branham şi urmaşii lui au crezut că dovada posesiunii Duhului Sfânt era dacă-l urmai pe „profetul lui Dumnezeu”, William Branham! Învăţăturile lui Branham sunt pline de crezuri eretice, printre care se numără, „doctrina sămânţei şarpelui”, prin care afirma naşterea lui Cain (biblicul, nu Paul Cain!) din adulterul Evei cu Satana(?!), precum şi „Armata lui Ioel” prin care el susţinea că „ploaia târzie” reprezintă Mişcarea Penticostală a vremii lui. Branham a învăţat că doctrina Trinităţii, crezul că Dumnezeu este din Trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, se bazează pe un mit babilonian. În vehemenţa cu care neagă doctrina Trinităţii William Branham nu este cu nimic diferit de Martorii lui Iehova. El a susţinut că Dumnezeu este doar o Singură Persoană care şi-a manifestat (arătat) trei atribute diferite. El a mai învăţat că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost oferit sub trei forme diferite: Zodiacul, piramidele egiptene, şi Scripturile?! Însă pretenţia lui cea mai mare la faimă au fost,închipuitul lui dar al vindecării şi al descoperirilor care el spune că îi erau făcute de „glasul” pe care-l identificase ca fiind al unui înger. De obicei, Branham cădea în transă în timpul serviciilor de vindecare şi atunci îngerul său lucra prin el. Când era întrebat dacă vindecările sale erau săvârşite de către Duhul Sfânt, Branham răspundea, „Nu, îngerul meu le face”!?

Viaţa lui William Branham s-a curmat brusc în anul 1965, la şase zile după ce maşina lui a fost lovită frontal de un şofer beat. Mulţi din urmaşii lui Branham au crezut că într-adevăr el venise în duhul lui Ilie. Alţii, au crezut că era Dumnezeu, născut dintr-o fecioară – Fiul Omului. S-au aşteptat să învie din morţi după trei zile?! Însă, până în această zi trupul lui Branham zace în mormânt. Piatra sa funerară, o piramidă, se poate vedea într-un cimitir din Jefferson, statul Indiana. Înscrisă pe ea este pretenţia lui că ar fi fost „profetul” bisericii din zilele din urmă. Acum, deşi Branham este mort, învăţăturile sale ocultice sunt încă vii prin cei care-i poartă mesajul său.

William Branham şi Ploaia Târzie

La sfârşitul anilor 40, Branham a exercitat o puternică influenţă asupra unui grup din North Battleford, din districtul Saskatchewan, Canada, grup cunoscut sub numele de Fraţii Sharon. Învăţăturile răspândite de acest grup, cunoscute sub numele de „Mişcarea Ploii Târzii” („Latter Rain Movement”) s-au bazat pe ereziile lui Franklin Hall şi William Branham. Această învăţătură a „Ploii Târzii”, care este o combinaţie a învăţăturilor lui Hall şi Branham, sugerează că toate pasajele din Scriptură referitoare la refacerea Israelului în zilele din urmă, privesc de fapt Biserica. Adepţii acestei învăţături, numiţi„biruitori” („overcomers”) sau „Fii Descoperiţi ai lui Dumnezeu” („Manifested Sons of God”), deveneau sfinţii desăvârşiţi şi puternici care puneau stăpânire pe Pământ pentru a întemeia Împărăţia lui Dumnezeu. Acest grup este un cult despre care organizaţiile anti-cultice şi apologetice din Statele Unite avertizează creştinii de pretutindeni.

O altă parte importantă a acestei mişcări o constituie doctrina cunoscută sub numele de „Armata lui Ioel”. Susţinătorii „Ploii Târzii” îşi întăresc teoria lor bizară a „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu”, interpretând armata de lăcuste din capitolele 1 şi 2 (din Ioel) ca fiind o puternică armată a lui Dumnezeu – de fapt adevărata biserică (adică, ei) care pune stăpânire pe planetă pentru a o pregăti pentru venirea lui Isus.

Fii descoperiţi ai Lui Dumnezeu

Un bun semnal al prezenţei unei doctrine false într-o biserică este atunci când o învăţătură îl proiectează pe om ca fiind mai mare şi mai puternic iar pe Dumnezeu manipulat şi supus planurilor şi intenţiilor omului. Este limpede că această idee a „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu” se încadrează în această categorie.

Un studiu complet al acestei erezii precum şi legătura ei cu învăţătura de actualitate cunoscută sub numele de teologia „Împărăţia Acum” („Kingdom Now”) pot fi subiectul unei cărţi. Deşi puţini din cei ce astăzi afirmă această concepţie „Împărăţia Acum” sunt dispuşi să recunoască că au o legătură cu această periculoasă erezie a trecutului, cei ce le-au studiat similarităţile spun că există o legătură puternică. Spre exemplu, Albert James Dager, un expert în acest domeniu, consideră că ideile „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu”, a „Împărăţiei Acum”, a „stăpânirii/dominării”, a „Vinului Nou” şi a „Ploii Târzii”, au o bază comună şi un efect similar. Într-un articol inititulat Profeţii Ploii Târzii: Legătura cu Kansas City, Dager ne demonstrează asemănările dintre învăţătura Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu şi „Mesajul Împărăţiei” prin următoarele definiţii:

1) În zilele din urmă slujbele de profet şi de apostol vor fi reactivate.
2) Profeţii vor chema Biserica la sfinţenie şi la respingerea influenţelor lumeşti aflate în bisericile denominaţionale. Adevărata înfiere a lui Dumnezeu se va primi în urma parcurgerii etapelor perfecţiunii: slujitor, prieten, fiu, şi în cele din urmă însăşi dumnezeirea.
3) Apostolii vor conduce Biserica prin înfiinţarea de biserici independente neafiliate denominaţiunilor corupte. Excepţie vor face acele biserici convenţionale care-şi vor părăsi denominaţiunea şi se vor alătura mişcării.
4) Prin semne şi minuni săvârşite de apostoli şi profeţi, o trezire globală va izbucni şi majoritatea lumii va fi adusă la Hristos. Semnele şi minunile vor include binecuvântări pentru aceia pe care apostolii şi profeţii îi vor binecuvânta şi blesteme pentru aceia pe care apostolii şi profeţii îi vor blestema.
5) Trezirea va avea loc ca şi rezultat al învingerii de către Biserică a spiritelor demonice, prin rugăciune, postire, şi luptă spirituală, în care să se angajeze prin închinare şi laudă intensă, prin mustrarea puterilor demonice şi a spiritelor teritoriale. Refacerea laudei şi închinării cunoscută sub numele de Cortul lui David, include, dansul, cântecul, şi lauda exuberantă în limbi.
6) Cei ce ating un anumit nivel de sfinţenie sub direcţia apostolilor şi profeţilor, îşi vor învinge toţi duşmanii, printre care şi moartea şi ca prin urmare vor deveni nemuritori. Vor duce la bun sfârşit cucerirea naţiunilor înainte de reîntoarcerea lui Hristos. Cucerirea se va face de către armata lui Ioel, o armată de fiinţe nemuritoare, care vor judeca pe necredincioşi şi pe cei ce nu acceptă autoritatea apostolilor şi profeţilor.
7) Unii cred că cea de-a doua Venire a lui Hristos se va săvârşi în şi prin Biserică. Biserica va deveni prezenţa lui Hristos pe Pământ şi va stăpâni naţiunile cu un toiag de fier. Alţii cred că după ce Biserica a pus stăpânire pe toate neamurile (sau măcar pe o parte semnificativă a lor), Biserica glorioasă şi triumfătoare îl va chema înapoi pe pământ pe Isus şi-i va înmâna naţiunile supuse.

Luată izolat, teologia lui William Branham este în întregime bazată pe propria sa interpretare a cărţii Apocalipsei. Astfel, el a pretins că cele şapte stele din Apocalipsa 1:20 au fost următoarele personaje care au fost repartizate fiecărei perioade a Bisericii: Sf.Pavel a fost trimisul sau mesagerul către Efes, între 53-170 d.H (după Hristos); Ireneu a fost trimisul către Smirna, între 170-312 d.H.; Martin către Pergam?; Sf.Columba 606-1520 d.H.?; Wesley către Filadelfia, 1750-1906 d.H.; iar William Branham către Laodicea 1906-? (din, „O Expunere a Epocilor celor Şapte Biserici”, pag.4).

Inutil să o mai spunem, dar acestea sunt pure născociri care nu se pot argumenta scriptural (chiar dacă adepţii lor pretind că se poate, n.tr.), iar cei pe care Branham i-a ales ca „mesageri” se află în totală contradicţie cu el devreme ce aceştia au susţinut doctrina Trinităţii pe când el o neagă.

El s-a auto-intitulat profetul pentru această dispensaţie (adică pentru această perioadă a Bisericii – n.tr.), spunând că la fel cum Ioan Botezătorul a avut puterea şi duhul lui Ilie şi a pregătit calea Domnului tot aşa William Branham a venit ca să împlinească restul din Maleahi 4:5, verset care din punctul de vedere al Bibliei este o profeţie ce priveşte sfârşitul vremurilor, „ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. Cu alte cuvinte, el pretinde că este chiar prevestitorul Zilei Judecăţii lui Dumnezeu, părând să înţeleagă bine la ce se referă acel „restul” din Maleahi, însă nefiind persoana potrivită pentru asumarea acelei însărcinări (el afirmă aceasta în „Epoca Bisericii Laodiceene”, pag.9-11).

Branham a fost la început ordinat ca predicator baptist, dar după participarea la o adunare penticostală a decis că nu avea tot ce-i trebuie pentru a predica (a afirmat-o în „Evanghelia Supranaturală”, pag.11). Astfel, a continuat să-l caute pe Dumnezeu şi apoi a pretins că i s-au făcut revelaţii, arătări ale îngerilor, a auzit glasuri care i-au vorbit şi a primit viziuni ale viitorului (vezi, „Aşa vorbeşte Domnul”, vol.2, nr.5, pag.28-29). Una din aceste pretinse revelaţii este tipărită cu constanţă în diversele publicaţii pe care adepţii teologiei lui le răspândesc şi este aceea a norului circular chipurile format de îngerii care i-au descoperit taina celor şapte peceţi. Recent despre acelaşi nor s-a afirmat că ar fi chipul Domnului Isus (vezi, „Impactul Descoperirii”).

Cu privire la el s-au mai făcut şi alte afirmaţii extraordinare, incluzându-se printre acestea şi cea proprie că el a venit ca „slujitor al lui Dumnezeu care a avut o mulţime de vedenii, dintre care nici una nu a dat greş vreodată… ” (vezi, „Epoca Bisericii Laodicene”, pag.6). Adepţii săi de la Cortul lui Branham (Branham Tabernacle) cred că adevărata biserică sunt ei şi că aceasta a fost refăcută şi resturată prin lucrarea lui Branham („Aşa vorbeşte Domnul”, vol.2, nr.5, pag.11). La rândul său, Branham numeşte Biserica Romano-Catolică, „marea curvă” a cap.17 al Apocalipsei, iar Bisericile Protestante le numeşte „stricate” (idem, pag.13).

Cu toate acestea, eroarea cea mai gravă pentru care William Branham nu poate fi un profet al lui Dumnezeu iar teologia lui nu se poate numi creştină, este negarea doctrinei Trinităţii. Argumentul său este că, „la Consiliul Nicean, învăţăturile apostolilor au fost înlocuite cu mult mai noua şi recenta doctrină a Trinităţii”. Sau că, „fiecare grup religios care s-a format până în aceea clipă a anului 1914 este un ferm susţinător al Trinităţii. Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene” (idem, pag.4-7). Ostilitatea faţă de orice alte grupuri creştine este o trăsătură comună a cultelor. Martorii lui Iehova, mormonii, sunt doar unii dintre cei care împărtăşesc acest crez comun.

Reinterpretarea pe care Branham o oferă Trinităţii este următoarea: Dumnezeu este o singură persoană care se poate descoperi/manifesta/arăta sub trei forme diferite – ca Tată, ca Fiu şi ca Duh. Şi în privinţa acestei interpretări este adevărată zicala, „erezii vechi în veştminte noi”, deoarece aceasta este doctrina cunoscută în istorie sub numele de modalism sausabelianism, după numele promotorului ei timpuriu, Sabelius, care a afirmat că Dumnezeu s-a arătat în trei „moduri” (sau „chipuri”) diferite, dar El fiind o singură persoană. Această învăţătură se află în clară contradicţie cu Scriptura care învaţă că în natura unui singur şi adevărat Dumnezeu se află trei persoane distincte şi egale între ele, care există în mod simultan: Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt. Biblia spune că:

1. Există un singur Dumnezeu: Isaia 43:10; 44:6; Deut.4:35; 6:4; 1Tim.2:5, etc.
2. Tatăl este Dumnezeu: Filip.2:11-12; Ioan 17:3; 1Cor.8:4-6; 1Petru 1:3, etc.
3. Fiul este Dumnezeu: Ioan 1:1,14,18; 8:58; Exod.3:14,15, Ioan 10:30; 20:28; Rom.9:5; Filip.2:6; Evrei 1:8; Isaia 9:6, etc.
4. Duhul Sfânt este Dumnezeu: Fapte 5:1-4; 13:2, comparaţi cu 1Cor.1:1; 2Cor.3:17 şi cu Exodul 34:34; Matei 28:19.

De asemenea, Biblia afirmă că există o deosebire, o distincţie între persoanele Trinităţii fiindcă Fiul spune Tatălui, „nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (vers.Cornilescu), sau „facă-se nu voia Mea ci voia Ta” (din engleză) (Matei 26:39), iar în afirmaţia din Ioan 10:30 redată cu acurateţea limbii greceşti ne spune, „Eu şi Tatăl (noi) una suntem”. Datorită formei verbului, ei sunt acelaşi Dumnezeu, dar ca persoane diferite. O altă distincţie, deosebire de persoane observăm că există între Isus şi Duhul Sfânt şi între Tatăl şi Duhul Sfânt atunci când Isus spune în Ioan 14:15-16 că Tatăl ne va trimite „un altul”, „un alt Mângâietor” (cuvântul grecesc pentru „un altul” însemnând „un altul de acelaşi fel”).

Concluzia la care ajungem este că învăţăturile lui Branham sunt greşite şi că în consecinţă el vesteşte „un alt Isus” (2Cor.11:3-4), (care nu este acelaşi cu cel ce este vestit în Biblie!), iar mesajul lui este „o altă evanghelie” decât cea biblică! Creştinii care respectă Cuvântul lui Dumnezeu nu ar trebui să susţină aceste crezuri ci să le demaşte! Iar adepţiilor teologiei şi crezurilor popularizate de William Branham ar trebui să li se dovedească adevărata lor origine şi să fie încurajaţi că vină la adevăratul Isus. A-l cunoaşte pe El înseamnă a avea viaţa veşnică!

de Carl Beisner, Consultantul Cercetării     tradus şi adaptat de Teodor Macavei

SURSE FOLOSITE:  CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE – FACT SHEET 21: WILLIAM BRANHAM   NEW WINE OR OLD DECEPTION? A Biblical Perspective of Experience-Based Christianity – by Roger Oakland………………ROBOAM

2 gânduri despre &8222;WILLIAM BRANHAM&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s