Chemare la caracter

 Introducere:

In frumoasa lui carte intitulata „Aventuri solitare”, Octavian Paler face o incercare de comparatie intre America si Europa. Inzestrat cu o patrundere foarte ascutita, el observa ca tinta celor doua modele de civilizatie este diferita: Europa alearga dupa „cultura”, in timp ce America alearga dupa „comfort”. Aceste doua idealuri modeleaza viata si stradaniile a milioane de oameni. In Europa: „cultura” este obsesia sistemului educational; in America „comfortul” este esenta culturii. Pentru un european: „America este forma cea mai civilizata a inculturii”, ea demonstrind ca „se poate regresa interior in plin progres stiintific si tehnologic”. Fara a intra in aceasta disputa, eu vreau sa observ doar ca proba suprema a unei fiinte umana, si prin aceasta si a unei intregi civilizatii nu este nici „cultura” si nici „comfortul”, ci „caracterul”. Octavian Paler remarca pe drept cuvint ca, in lume: „nu exista progres, in afara celui launtric”.

I.Cultura europeana Pentru un european, acumularea de cunostiinte este sinonima cu intelepciunea. Ideile sunt „dumnezeii” carora li se inchina intelectualii, de la Gibraltar si pina la muntii Urali. Europa traieste inca in epoca „ideologica”. Ea analizeaza totul, se autoanalizeaza si, in cuvintele lui Octavian Paler, „filosofeaza pe marginea oricarui fleac. Avem o mare voluptate de a taia firul de par in patru.” Ca sa intelegem mai bine specificul european, Paler ni-l defineste drept o „magie a oglinzii”: „Oglinda l-a ajutat pe om sa se intrebe cine e, ce rost are pe lume, ce vrea, ce asteapta de la altii.” Dupa parerea lui Paler, America a inlocuit aproape total „Magia oglinzii cu magia calculatorului.” Ecranul calculatorului il stimuleaza pe american sa fuga de sine: in joc sau in depozite interminabile de informatii. Pe acest drum, civilizatia e capabile sa produca un rau cu urmari greu de evaluat. Ea poate face atit de tiranica grija de „a avea” in cit sa inabuse grija de „a fi”. Il poate transforma pe om in maniac al tehnologiei, punindu-i la dispozitie mijloace din ce in ce mai sofsticate pentru a alerga mai repede – si mai comod – spre nicaieri.

II Comfortul american. Desfacut in partile lui componente, comfortul american se compune din „pace” si „prosperitate”. Idealul acesta a facut ca toate preocuparile „milioanelor de necajiti” veniti aici din cele patru colturi ale lumii sa fie subordonate „dreptului la fericire”. America este singura tara din lume in care acest dreot este trecut in Constitutie”! Iata iarasi citeva reflectii din cartea lui octavian Paler: „Incontestabil, America avanseaza cu o viteza pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovada ca laboratoarele americane pregatesc premii Nobel in serie. Ea este, in acelasi timp, plina de contradictii. A creat o industrie alimentara parca anume pentru incurajarea obezitatii si o alta industrie pentru combaterea obezitatii, in care moda „fara”, adica „fara colesterol”, „fara grasimi, „fara multe calorii”, a ajuns o adevarata obsesie. … Daca esti singur, poti conversa, folosindu-te de calculator, cu toata lumea. La televiziune, se zimbeste chiar si atunci cind e prezentat buletinul meteorologic, de parca „starea vremii” ar fi o marfa careia i se face reclama, trebuie vinduta. De altfel nu e de mirare ca „happy – end”-ul a cunoscut o cariera atit de infloritoare la Hollywood. Americanul simte nevoia sa fie asigurat ca viata e frumoasa si ca binele triumfa, pina la urma, asupra raului. Dupa gustul american, „Hamlet”, Anna Karenina” sau „Romeo si Julieta” ar fi trebuit sa aiba alt final. … Poate ca forta Americii sta intr-o sinteza ciudata. Americanul, am notat undeva, e un barbar supercivilizat. Are vitalitatea barbarului neobosit de istorie si priceperea de a nu se pierde in subtilitati. El rezolva simplu incurcaturile filosofiei in care se complace Europa. Ceea ce e util e bun! Ceea ce e profitabil e si mai bun!” Fie ca s-a oprit in loc, obosita si naucita de istorie, fie ca se avinta nebuneste cu capul inainte spre … nicaieri, lumea de astazi, din Europa si din America, are nevoie sa i se spuna ca exista si o treia cale spre progres: cea oferita de Creatorul universului prin trimiterea in lumea noastra a Fiului Sau, Isus Christos.

III. Caracterul crestin. Cind „S-a dezbracat de sine” si a luat trup de om, Dumnezeu a intrat in istorie casa stea de vorba cu creatura instrainata si sa-i comunice, in limba ei rupta de eternitate, care ii este destinul si care-i este datoria. Lucrarea lui Dumnezeu prin Christos nu este oferta unei culturi universale si nici darul unor cunostinte care sa ne inlesneasca drumul catre comfortul personal. Dumnezeu ne chemama la „caracter”. Problema Lui numarul unu este cum sa ne scoata din starea de decadenta interioara datorata „leprei pacatului” si cum sa ne „innoiasca” pentru a ne ridica o stare corespunzatoare celor care locuiesc in „societatea lui Dumnezeu”. Biblia ne spune ca „in Chistos locuiesc toate comorile imtelepciunii si stiintei”, dar El nu a intemeiat acum doua mii de ani pe pamint o noua scoala de filosofie, ci a inaugurat o noua „umanitate”, nacuta din nou prin iertare si prin transformarile lucrate de Duhul Sfint. Scriptura ni-L prezinta pe Fiul lui Dumnezeu inmultind piinile si pestii, vindecind de neputinte trupesti multimile, mergind pe ape, potolind calamitatile naturale, si, in final, biruind chiar si moartea, dar toate acestea nu-L fac precursorul unei era „super-tehnologice”. Desi putea sa o faca, Christos nu ne-a daruit nici „aerul conditionat, nici masina cu abur sau cu explozie, nici energia atomica si nici leacul universal impotriva tuturor epidemiilor ucigase. „Medicul cel bun” a ales sa trateze un pacient mult mai important decit trupul nostru, „sufletul nemuritor” plecat copil risipitor departe de casa Tatalui si ajuns acum paznic la porcii tuturor decadentelor. Privind din inaltimea perspectivei vesnice pe care ne-o pune la dispozitie Biblia, ne dam repede seama ca si Europa si America au ratacit calea. Intr-o providentiala alegere a cuvintelor, Dumnezeu spune:  „Voi prapadi intelepciunea celor intelepti (cultura europeana) si voi nimici priceperea celor priceputi” (comfortul progresului tehnologic american) (Iov. 5:12-13; Is. 29:14; Ier. 8:9). Apostolul Pavel intreaba retoric: „Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? Caci intrucit lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a agasit cu cale sa mintuiasca pe cei credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii” (Rom. 1:19-21). Crucea despre care este vorba aici este un instrument de executie. In opinia lui Dumnezeu, omenirea nu poate fi nici reformata prin cultura si nici revolutionalizata prin progres tehnologic. Greseala vinovatiei lui Adam trebuie platita prin pedeapsa cu moartea („In clipa cind vei minca din el (pomul oprit) vei muri „).  Dumnezeu si-a trimis propriul Sau Fiu sa moara pentru ispasirea acestei vinovatii. De doua mii de ani, Isus Christos ii asteapta pe cei care cred in jetfa Lui sa vina la El si sa fie facuti „o faptura noua” : „Caci daca este cineva in Christos este o faptura („ctisis” = creatie) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Cor. 5:17). Cum se poate schima caracterul cuiva? Filosofii lumii au spus ca aceasta se va face fie atunci cind oamenii vor fi „iluminati” de cunostiintele civilizatiei, fie atunci cind vor fi scosi din panica animalica a celor sortiti sa traiasca in lipsuri si saracie. Nici comunismul ateu si nici materialismul capitalist supraabundent nu au reusit insa schimbarea caracterului uman. Europa geme sugrumata de cele doua vicii mortale ale ei: imoralitatea si … ideile. America alearga ametitor spre o prabusire personale, familiala si sociala. tara cu cel mai inalt nivel de viata consuma mai multe calmante si euforizante decit tot restul populatiei pamintului. In confuzia contemporana, glasul limpede l Scripturii ne propune un proces in doua etape: o transformare prin influentare si prin imprimare.

 A. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa vedem in El un ideal si un posibil portret al devenirii noastre eterne. Am fost creati „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” si nu ne vom implini decit atunci cind vom redeveni „asemenea Lui”. Christos S-a intrupat ca noi sa-L putem vedea iarasi pe Creatorul nostru: „Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal”, „Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii”, „El este chipul Dumnezeului celui nevazut”. Inconstienta, omenirea este mereu atrasa si fascinata de perfectiunea acestuio Fiu de Dumnezeu care a trait printre noi acum doua mii de ani. Cele mai mari si mai desavirsite opere de arta sunt izvorite din admiratia noastra totala fata de perfectiunea Lui nemaintilnita.

B. Admiratia noastra fata de Isus Christos ne lasa insa inca neputinciosi si falimentari in stradaniile noastre. Din pricina aceasta, Dumnezeu a hotarit sa ne rezolve problema prin trimiterea Duhului sfint, pe care-L da Dumnezeu „tuturor celor ce cred”. Apostolul Pavel ne descrie schimbarea produsa de Duhul lui Dumnezeu in inimile noastre in scrisoarea sa catre crestinii din Galatia: „Roada Duhului, dimpotriva, este :dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor. Cei ce sunt ai lui Christos si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei” (Gal. 6:16-26). Nu ne putem schimba singuri. Suntem facuti de Dumnezeu si putem fi recuperati decit prin stradaniile Lui pline de dragoste. Europa si America vor continua sa se zvircoleasca in interminabile crize, nu pentru ca n-ar avea „cultura” sau „comfort”, ci pentru ca oamenilor le lipseste „continutul de caracter” necesar pentru fericire.

Incheiere:  Oricine poate verifica valabilitatea celor spuse mai sus. Dati-mi raspuns la aceste citeva ‘ntrebari: – Pe cine l-ati vota ca presedinte al tarii: un om „cult”, unul „foarte bogat sau unul „de caracter”? – Pe cine l;-ati vrea ca sot, sotie, ginere,nora, etc.: unul Mcult”, bogat, sau „de caracter”?  Cui i-ati incredinta spre pastrare banii: unuia „cult”, unia „bogat” sau unui care are „caracter”? Ce este deci de facut? In fiecare generatie, Dumnezeu are nevoie de oameni in care sa traiasca Christos. Ei sunt cei chemati sa-i influenteze pe cei din jur prin viata lor si prin cuvintele lor. Cea mai inalta chemare posibila, cel mai desavirsit destin, cea mai necesara misiune sociala a timpului este sa te lasi folosit de Dumnezeu pentru o buna marturie crestina! Exista o mare rasplata pentru cei ce reusesc sa faca aceasta: „Cei intelepti vor straluci ca lumina cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci” (Daniel 12:3).  Iata citeva maxime si cugetari despre importanta si valoarea caracterului:

.Nu exista inlocuitor pentru caracter. Poti cumpara cunostinte, dar caracterul nu se gaseste de vinzare.

· Spunemi la ce fel de glume rizi, ca sa-ti spun cine esti.

·  Caracterul este ceea ce esti tu pe intuneric.

· Singura persoana din lume care-ti poate ruina caracterul esti tu insuti.

·Ii admiram pe oamenii de geniu, ii invidiem pe oamenii bogati, ne temem de oamenii aflati la putere, dar de increzut, nu ne incredem decit in oamenii de caracter.

· Ce faci cind n-ai nimic de facut spune iti da pe fata caracterul.

· La jocuri, caracterul se vede cel mai bine din felul in care sti sa pierzi.

· Reputatie este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

·Caracterul unui om este ca si gardul de scinduri: nu poate fi facut sa stea mai bine in picioare daca-l dai cu vopsea”.

· Caracter este ceea ce ai face daca ai fi sigur ca nimeni nu va afla vreodata.

·Slava lumii trece, popularitatea este doar un accident, bogatiile prind aripi, cei ce ne cinta osanale astazi, ne vor blestema miine; singurul lucru cu adevarat durabil este caracterul!

·  Reputatia este pentru o vreme, caracterul pentru eternitate. ·

 . In clipa mortii lasam in urma tot ce avem, dar luam cu noi tot ceea ce suntem.

· Daca vrei sa cunosti caracterul cuiva, uita-te la felul in care-i trateaza pe cei de la care nu poate cistica nimic.

· Reputatia este ceea ce cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce ne vede Dumnezeu ca suntem.

· Dumnezeu este mult mai interesat in caracterul nostru decit in confortul nostru. El are ca scop nu sa ne intareasca in trup, ci sa ne desavirseasca in spirit.

· Caracterul este ceea ce pierdem ori de cite ori sacrificam un ideal inalt pe altarele popularitatii si profitului.

· Nu inseamna de loc ca-i ajuti pe oameni daca incerci sa faci intotdeauna pentru ei ceea ce ar putea face si ei insisi.

· Un crestin nu este unul care cauta iertarea si bunavointa lui Dumnezeu, ci unul care le-a gasit deja.

·Judeca pe cineva dupa reputatia dusmanilor sai.

·Un crestin trebuie sa fie o persoana care sa faca mai usor pentru altii sa ·         creada in Dumnezeu.

· Adevaratii crestini care influenteaza lumea sunt aceia care nu se lasa influentati de ea.

·  Nu ceea ce facem noi este important, ci ceea ce Dumnezeul atotputernic alege sa faca prin intermediul nostru. Dumnezeu nu are nevoie de succesele noastre, ci ne vrea pe noi insine. El nu asteapta infaptuirile noastre, ci ascultarea noastra deplina.

· Ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi; ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu.

· Poti judeca dimensiunile unui om prin marimea problemelor pe care le abordeaza. Aproape intotdeauna, oamenii se apuca instinctiv sa rezolve ceva pe masura lor, lasindu-le pe celelalte in seama unora mai mari sau mai mici ca ei insisi.

Ca sa vezi cit de mare este un om, masoara-i inaltimea idealurilor, adincimea convingerilor, largimea vederilor si lungimea rabdarii

 http://www.roboam.com/predici/predicirom_1.htm

 

 

 

Anunțuri