AUTENTIC. Dacă Îl iubesc, ce sacrific eu pentru El?

 

Dacă te-ai întrebat vreodată ‘Cum să mustru fără să urăsc?’ sau ‘Cum să iubesc fără să fiu fraier?’ sau alte asemenea întrebări, probabil că te-ai întrebat dacă eşti autentic. Două dintre multele minciuni care pot pune un creştin pe gânduri sunt:

  1. Autenticitatea poate fi o ‘medie’

Mi se pare că există un fel de ambiguitate seducătoare care prinde pe mulţi oameni atunci când vine vorba de mântuire. “Am făcut şi rele, şi bune… deci nu sunt om rău… alţii-s mai răi…” – ca şi cum, atunci când murim, se face o medie între faptele bune şi faptele rele. Şi atunci, viaţa de credinţă riscă să se rezume la citatul “să facem să fie bine, ca să nu fie rău”.

Am citit recent pasajul în care Ioan Botezătorul spune că Dumnezeu poate să ridice fii ai lui Avraam din nişte pietre. Şi m-am gândit: Oau! Cred că El poate obţine din nişte pietre tot ce ştiu eu, tot ce am eu, tot ce am obţinut eu prin puterile mele, toate faptele mele. Dacă în astfel de lucruri îmi pun speranţa mântuirii, speranţa cerului, atunci ce înseamnă pentru mine moartea lui Isus?

Dacă a fi ‘decorat’ cu fapte este destul pentru a ajunge în cer, de ce a trebuit să moară Fiul Său?

Câte fapte ‘bune’ avea tâlharul de pe cruce?

Singurul lucru care compensează păcatul este moartea lui Isus pe cruce. Şi nu se termină. Ca şi acei câţiva peşti şi pâini care nu se mai terminau şi care au săturat atâţia oameni.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el nu va fi dat de ruşine.”” – Romani 10:10-11

Dacă jertfa nu înlocuieşte ascultarea, nici fapta nu înlocuieşte dragostea.

Cred în mântuirea prin credinţă? Dacă da, Îl iubesc? Dacă Îl iubesc, ce sacrific eu pentru El?

2. O urmare autentică a lui Hristos este una comfortabilă, în care fiecare pas este explicat înainte

“Sufletul şi inima mea sunt în pace şi în siguranţă în mâinile lui Isus, dar cert este că programul meu nu mai e în siguranţă în ziua în care aleg să Îl urmez pe Isus. Planurile mele, programul meu, obiectivele mele şi intenţiie mele devin expuse căilor lui Isus şi nimic din acele planuri nu mai este în siguranţă. Dorinţele mele nu mai sunt în siguranţă. Mă simt în siguranţă în braţele Lui, dar planurile mele nu sunt în siguranţă. Eu le fac, iar El le tot schimbă.

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9). Dacă înţelegi fiecare pas, întreabă-te dacă nu cumva ai ratat câteva din călătoriile misionare în care te-a chemat Isus. Biblia spune că Avraam este tatăl nostru în familia credinţei, şi nici el nu ştia unde se duce.” – Judah Smith

Sursă foto: aici.

SURSA ARTICOL: http://tineri.betania.ro/autentic-2/

AUTENTIC. Dacă Îl iubesc, ce sacrific eu pentru El?