CUM PERMITE DUMNEZEU SUFERINŢA ?

Cum permite un Dumnezeu bun atata suferinta?

Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001:

Cum a putut Dumnezeu lasa sa se intample asa ceva?

Cred ca Dumnezeu este adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Ii spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvantarea si protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (in lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.) Cred ca totul a inceput cand Madeleine Murray O’Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K.

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copii atunci cand se poarta urat, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii desciplineze pe copii atunci cand gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cand se poarta urat, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam copiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cat vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de varf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atat timp cat isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva,inclusiv presedintele, in viata sa privata, atat timp cat am o slujba si economia merge bine.

Apoi cineva a spus sa tiparim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicand fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisandu-le pe

Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

Apoi industria show-business-ului a spus: „hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice.” Iar noi am spus ca nu este decat entertainment, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam de ce copii nostri nu au constiinta,de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca daca ne-am gandi mai mult ne-am dat seama de ce.

Cred ca totul se reduce la „Ceea ce vei semana, aceea vei si culege”. Noi Ii spunem lui Dumnezeu „Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa?”, iar Dumnezeu raspunde: „Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo,cand voi mi-ati spus sa plec din scoli?”. E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, gandesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. E ciudat cum de unii pot spune „Cred in Dumnezeu” si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, „crede” si el in Dumnezeu.

E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de „glume” prin e-mail si ele se raspandesc precum focul salbatic, dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gandesc de doua ori inainte de a le trimite si altora. E ciudat cum cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca. E ciudat cum poate fi cineva atat de „inflacarat” de dragoste pentru Cristos duminica, fiind in acelasi timp un crestin „invizil” in timpul saptamanii.

Lynn M. Karnes

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s