RELIGIA DE LA ZERO

Experimentul inventării unei religii de la zero

 Un creștin care consideră că nu are nimic de schimbat la religia sa este un creștin care s-a plafonat. Între semănarea nemulțumirii și acceptarea oarbă a tot ce se întâmplă într-o comunitate religioasă, mulți creștini ar avea ceva de reformat. Alții însă ar lăsa totul baltă și ar lua-o de la capăt, după cum le-ar dicta conștiința. Ce poate ieși dintr-un asemenea demers a aflat Candace Chellew-Hodge, profesoară de religie comparativă.

dreamstime.comÎn fiecare semestru, Candance își împarte studenții pe grupe și îi pune să creeze o nouă religie de la zero. Ceea ce trebuie să aibă toate în comun sunt următoarele elemente: doctrină, dogmă, simboluri, muzică, ritualuri și reformatori. Pe lângă câțiva studenți care s-au distrat cu religia pastelor făinoase sau Biserica lui Charlie Sheen (un actor american celebru), majoritatea au preluat din religiile existente elemente comune, care ilustrează foarte bine poziția milenialilor (generația Y) față de religie în general.

Franken-religie

Scriind pentru Religion Dispathces, o revistă a Universității din California de Sud, profesoara povestește că majoritatea religiilor create incorporau idei din religiile estice, precum meditație, karma și reîncarnare, iar din religiile vestice au fost preluate ritualuri precum rugăciunea și pelerinajul.

Însă niciunul dintre aceste elemente nu a fost preluat cu tot cu funcția sa originară. Meditația era folosită în special pentru creștere psihologică și împlinire personală, iar rugăciunile serveau întotdeauna eul, ca metodă de îmbogățire personală, și chiar materială.

De asemenea, toate religiile inventate au eliminat o serie de elemente comune. Niciuna dintre ele nu avea un cler care să se ocupe de serviciile divine sau să aibă grijă de congregație și de fapt nici nu se organizau întâlniri regulate ale credincioșilor. Unele dintre ideile studenților includeau conferințe lunare sau anuale, dar majoritatea erau religii individualizate, axate pe creștere personală în afara vreunei comunități fizice.

Mai mult decât atât, ceea ce a fost cel mai intrigant pentru profesoară, a fost să observe că niciuna dintre religiile inventate nu includea vreo formă de iad, vreo formă de pedeapsă pentru încălcarea regulilor stabilite. „Ce se întâmplă dacă cineva se îndepărtează de la credință?”, și-a întrebat ea studenții. Răspunsul a fost: „Nimic. Poate să își găsească altă religie”, fără excomunicare. „Religia astăzi este atât de critică. Nu avem nevoie de nicio biserică să ne spună ce să facem, când nici ei nu fac ceea ce spun”, cred studenții.

Părerile lor sunt consecvente cu un sondaj care arată că 7 din 10 protestanți cu vârste între 18 și 30 de ani, care în liceu frecventau o biserică, au renunțat până la vârsta de 23 de ani. Sondajul efectuat de către LifeWay Research arată ca și cauze: dorința unei pauze de la biserică, ipocrizia membrilor bisericii, lipsa de conexiune cu oamenii de la biserică etc.

Biserica sau iluzia bisericii?

Concluziile profesoarei sunt că tinerii au o viziunea foarte romanțată despre meditație, reîncarnare, pelerinaj și alte elemente majore din religiile lumii. Le place ideea reîncarnării pentru că oferă încă o șansă chiar dacă viața asta au făcut-o praf, le place ideea pelerinajului ca excursie, le place ideea meditației, ca metodă de eliberare de stres.

„Ceea ce nu înțeleg despre toate aceste practici spirituale este că la baza fiecăreia stă ideea suferinței umane, conceptul disciplinei și amenințarea foarte reală cu pedeapsa”, scrie Candance.

Pentru budiști și hinduși, meditația nu este doar o cale de a-ți calma mintea, este un vechicul pentru iluminare. Iar conceptul reîncarnării nu este o invitație să îți faci de cap și să mai încerci o dată, ci să înveți lecțiile pe care nu le-ai învățat prima oară. Iar pelerinajul, de asemenea, este un simbol al suferinței în credință.

„Ignorând suferința umană și rolul pe care religia îl are în această problemă, mă tem că această generație își neagă oportunitatea de a avea o conexiue reală nu doar cu divinitatea, ci și cu cei din jur”, spune profesoara.

Ce se poate schimba

Autorul creștin Skye Jethani crede că soluția unei vieți trăite cu scop zi de zi stă în felul în care îți imaginezi ziua de mâine.

 „Cu toții luăm decizii bazate pe ceea ce credem că se va întâmpla în viitor. Un birou de avocatură din Chicago își făcea reclamă susținând că viața este scurtă și că nu trebuie să stai pe gânduri să divorțezi. În spatele acestei idei se ascunde un mesaj care spune să te bucuri cât mai poți de plăcerile acestei vieți. Eu îmi fac griji că mulți creștini au o viziune ne-creștină asupra viitorului, iar asta influențează în mod negativ felul în care se angajează azi în lume”, citează Religion News.

Trebuie însă să ținem cont că există o diferență între a trăi în „lumina zilei de mâine” și a-ți face griji pentru ziua de mâine. În aceeași predică în care Iisus Christos le-a spus evreilor să nu își facă griji pentru ziua de mâine, a spus povestea unui om neprevăzător, care nu și-a construit casa pe un fundament solid. Ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să ducă o viață înțeleaptă, având mereu în minte viitorul, dar totodată trebuie să Îi acorde lui Dumnezeu încredere cu privire la problemele de azi și de mâine.

 Taguri:

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s