Reţetă de fericire

img_20160814_140246111111221121111111121111111111111111111

– Predica de pe munte nu-i la întâmplare, la începutul Noului Testament. Poziţia ei aici, e un indiciu al importanţei pe care o acordă Dumnezeu fericirii omului.

– Predica nu se adresează celor nemântuiţi; se adresează ucenicilor, ca un cod de legi, de conduită, principii după care să se guverneze aleşii Domnului.

– Pe Dumnezeu îl interesează să fim fericiţi… Altfel, nici El u ar fi fericit!

– E cineva aici care nu vrea să fie fericit? Ridicaţi mâna.

Inventio

– Oamenii aleargă după fericire. De dimineaţa până seara se străduiesc să fie fericiţi. Fac sacrificii uriaşe pentru asta. Şi sunt fericiţi? E România fericită? Sau plină de lacrimi, de probleme, necazuri şi lipsuri…

– Oamenii caută fericirea în „a avea”; „măcar un leu în plus” e deviza şi-a săracului şi-a bogatului. Să ai case, maşini, conturi în bănci, făină să dea peste oală… Dar Biblia nu spune: „ferice de cel cu 4 maşini, fericiţi vor fi numai cei cu vilă şi piscină, ferice de cel cu salteaua plină de gologani”… Şi nici de cel cu două job-uri. Că nimeni nu are două guri. Şi mai mult de un stomac, nu am auzit să fi avut cineva! Biblia nu zice „ferice de cei cu conturi în bănci, că în perioada de criză, noaptea ve-ţi dormi liniştiţi!”. Nu zice asta. Ci, „unde vă va fi comoara acolo vă va fi şi inima!”.

– Oamenii caută modele de fericire. Dar VIP-urile, nu-i satisfac. Pe ecrane par a fi OK, dar în spatele monitoarelor viaţa lor e un calvar. Divorţ, certuri, palme, ochi plânşi, riduri, nopţi nedormite! Nu alergaţi după modelele lumii. Nici după sfaturile lor.

Am căutat pe Internet reţete de fericire. Şi, iată ce am găsit: un psiholog, recomanda pentru fericire 7 secrete: mănâncă banane, fă efort fizic, nu te uita la ştiri, dansează, contracarează gândurile negative, trăieşte clipa, fă ce-ţi place! Aţi auzit: dansează, că problemele se vor şterge din tropăit, fă efort fizic, căci epuizarea te face să dormi liniştit, dar ziua de mâine te aşteaptă la colţ cu necazurile, să-ţi dea-n cap. Fă ce-ţi place! Asta sună aşa: dă muzica tare, chiar dacă-i deranjezi pe ceilalţi. Ţie îţi plac decibelii. Fă mişto de ceilalţi, chiar dacă se simt prost. Ei plâng, au inima strânsă, dar ţie îţi place să fi mândru, arogant. Ţie, îţi place să fi cineva. Dar ceilalţi? Asta e fericire? Să zâmbeşti tu şi ceilalţi să lăcrimeze?

„Fericirea înseamnă să-i faci pe ceilalţi fericiţi”! Apropos, Shakespehare spunea: Ferice de noi că nu suntem fericiţi.

Nu uitaţi, un proverb spune: „Oamneii vă vor ierta dacă faceţi crime, dar nu vă vor ierta niciodată dacă vă văd fericiţi”.

Dispoziţio

„Cum să fim fericiţi? mă întreabă tinerii la liceu. şi nu numai ei. Oamenii ne spun tot felul de reţete, dar fericirea, cum o găsim”?

Fericirea, spun unii e ca un fluture. Ţi se aşează pe umăr când nu te aştepţi, şi zboară când ţi-e lumea mai dragă! Vrau să-i contrazic. Pentru că fericirea nu-i fluture, ci-o stare sufletească intensă şi deplină (cum zice DEX-ul), care poate rămâne permanent în noi. Hai să vedem cum…

1. suntem fericiţi dacă slujim unii altora Sunteţi mădulare unii altora (1 Cor. 2:23). Gura nu-i fericită fără mâini. Şi nici ochiul dacă n-are ureche.

– nu slujiţi Bisericii Ortodoxe, nici Penticostale, Catolice sau Baptiste, Nici Creştinilor după Evanghelie, nici Papei Benedict. Ci Domnului. De aceea, tot ce faceţi să faceţi din toată inima (Coloseni 3:23),

– Fratele Pustan spunea că atunci când evreii au fost în pustiu, 40 de ani Dumnezeu le-a dat apă, mâncare, hainele nu li s-au învechit. Dar când a făcut Cortul Întâlnirii le-a poruncit evreilor: „Faceţi-l voi. Aduceţi aur, pături, pânză, piei, covoare…”. Dumnezeu face biserici. Dar…, cu noi!

– Slujirea înseamnă jug. Dar nu singur. Slujirea înseamnă cruce. Spini. Batjocoritori. Dar, şi aprecieri din partea Regelui. Şi, cine râde la urmă, râde mai bine…

– Neemia a constuit zidurile Ierusalimului. Şi nişte fete, fiicele lui Şalum, mai mare peste jumătate din Israel, au construit cot la cot cu bărbaţii! Zidiţi în dreptul casei dvs întâi. Apoi biserica, oraşul, ţara, vor propăşi. Şi va fi fericire!

– Hristos cu câteva ore înainte să fie vândut a luat un… lighean. Nu s-a odihnit, deşi trupul era rupt de oboseală. A slujit până în ultima cruce. Până la capăt, zice Ioan. Adică până la Golgota. Acolo e capătul iubirii. Al slujirii!

Ilustraţie: Odată un vizitiu trebuia să ia un prinţ de la gară. „Cum am să-l identific, nu-l cunosc?”, s-a văitat la curte. „Când va coborî un domn care ia geamantanul unei bătrâne, care va ajuta o doamnă, care va lua în braţe un copil pe scara trenului, acela este”. Prinţul, se remarca prin slujire.

Vom fi fericiţi dacă slujim. Cel mai fericit om e cel ce seara, înainte de culcare spune: „Mulţumesc Isuse. Azi, am putut să mai facem ceva împreună!”.

2. suntem fericiţi dacă Isus Hristos este Domnul nostru Mulţi îl vor Mântuitor, să-i ierte de păcate. Dar Domn, Stăpân?

– cu Isus alături, nu-ţi mai aminteşti de cel ce ţi-a făcut rău, de cel ce te-a criticat, te-a ameninţat (chiar la biserică)!

– alături de Hristos eşti milostiv, bagi mâna în buzunar, dai săracilor. „Cele mai sigure bănci sunt buzunarele săracilor”, spunea Spurgeon.

– slujitor Lui Hristos, înseamnă să te încrezi în Dumnezeu, nu în parale, nu în spitale

– lângă Hristos înseamnă să te depărtezi de păcat, de anturaje, de oameni păcătoşi, de cei ce fac fărădelegea. Iar poliţia, nu te va căuta noaptea prin baruri. Şi nici nevasta.

Ferice de omul al cărui Domn este Hristos. Nu contează că e evanghelist, ortodox, penticostal ori baptist. E Domnul cu el.

Domnul e Păstorul meu, zice psalmul 23. Nu voi duce lipsă de… nimic! Când un copil a citat acest psalm nu a ştiu să-l continue. El a zis: „Domnul e Păstorul meu… Şi atât, îmi ajunge!”.

3. suntem fericiţi dacă aşteptăm venirea Mirelui Aţi văzut vreodată o mireasă tristă, aşteptând cu dispreţ alesul inimii? Eu, nu. Visul ei o face superfericită. Obiectivele ei prind contur, viaţă.

Nimeni nu este fericit dacă nu are obiective în viaţă. Însă obiectivele noastre nu trebuie să fie „numai un castron de boabe”. Ăla e ideal de găină! Obiectivul nostru este Venirea Mirelui! Aleluia!

– Vine Hristos! Dar, ferice de cine îl aşteaptă!

– Fericirile din textul citit mai sus, îmi arată cine-s adevăraţii învingători. Azi sunt ei, dar mâine, sunteţi dvs.

– „M-am dus să vă pregătesc un loc”. Vreau să veniţi şi voi. E loc pentru toţi. Şi scaune de domnie, şi cununi care nu se veştejesc!

– Acolo nu vor fi lacrimi. Nici spini. Nici noapte. Nici lumânări. Nici femei, şi nici bărbaţi abandonaţi. Trişti. Fără mângâiere! Acolo vom fi veşnic fericiţi!

Nu vă e dor de cer, de casă? De Mire? De Tatăl? De mii de ani ne aşteaptă. Nu vă poate fi dor de cineva pe care nu-l cunoaşteţi. În armată, în delegaţii, în străinătate la muncă nu ne e dor decât de cei ce ne sunt dragi. Lipsa lor, e nefericire.

Concluzie

Cine vrea să mă urmeze, spune Hristos, să lase tot. Nu va fi nefericit niciodată! Să nu uite că fericirea e la pachet cu jugul, cu crucea, cu piroanele…
De 2000 de ani, Isus face oameni fericiţi!
Fiţi fericiţi!

Scris de Nicolae GEANTĂ > nicolaegeanta.blogspot.com

Reţetă de fericire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s