Un selfie cu Isus

img_20160814_1402461111112211211111111211111111111111111111111111111111111211111111111111212121211211112111111111111111111111211111111111121

Din nenorocire pentru mulți, Biblia nu ne spune despre aspectul fizic al Mântuitorului mai nimic. Nu găsim detalii nici despre înălțime, nici despre culoarea părului sau a ochilor, nici despre constituția fizică. Nu face nici unul din apostoli în scrieri o caracterizare prin care să ne imaginăm un portret. Cu toate astea nu cred să existe vreun portret mai pictat și mai printat ca cel al lui Isus cel închipuit.

Cum s-a ajuns la acest chip pictat pe icoane ar putea să ne spună mai multe un om de arte sau unul care a făcut o cercetare minuțioasă în acest domeniu, că o logică trebuie să aibă. Dacă eu ar trebui să fac un astfel de portret fără a avea indicii cred că aș căuta literatura vremii din acea regiune, să găsesc măcar descrierile altor evrei pe cât se poate din acel neam. Așa au dat de descrierea lui Publius Lentulus care îl descrie: cu părul blond la rădăcină și ondulat în jos, frunte netedă, chip atrăgător, gură și nas perfecte, ochi albaștri strălucitori, înalt, mâini frumoase, mai frumos decât majoritatea oamenilor. Dar nici pe această descriere nu există acord între teologi.

În realitate era un om obișnuit la acea vreme, așa de obișnuit că Iuda a trebuit să îl sărute ca semn că „acesta e” pentru cei ce voiau să Îl prindă. Mai mult Isaia ne spune că nu avea nici frumusețe nici strălucire care să ne atragă privirile. Nici nu știm dacă a avut păr lung sau nu. Deci ne întoarcem de unde am plecat.

Îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă Isus venea azi printre noi. Câte selfie-uri s-ar face cu El, cu ce mândrie am pune o astfel de poză la profil pe facebook să vadă lumea că „Isus a stat la poză cu noi”. De fapt cam facem asta fără să îl avem pe El în prim plan. Probabil ați văzut mesaje: „Dacă și tu Îl iubești pe Isus dă like” sau „dacă nu îți e rușine de Isus dă like”

În realitate tot ce am urmări ar fi avantajul nostru. Important ar fi să vadă lumea că am poză cu Isus, să vadă lumea ce grozav sunt, că sunt diferit, că sunt important. Scopul nu ar fi de a Îl glorifica pe Isus ci de a ne glorifica pe noi, de a ne prezenta cât mai bine celorlalți, cât mai vrednici și mai sfinți. Uneori vrem neapărat să le arătăm noi „păcătoșilor” ce fain ne stă alături de El. Unele din poze ar fi decente, adică alături de El dar cu cât omul mai „sfânt” s-ar face poze cu pupături de obraz, mână, picioare. Cei de afaceri ar face cu strângeri de mână etc. Totul numai să dăm noi bine.

Oare Mântuitorul ar vrea poze alături de noi? El care ne cunoaşte gândurile, ştie ce am rostit cu buzele, ce am făcut cu mâinile, unde ne-au dus picioarele ar vrea o aşa asociere? Mă gândesc dacă eu mi-aş pune pe facebook o poză cu un depravat, curvar, beţiv, drogat etc… de regulă caut să pun pe profil poze cu oameni mai zdraveni ca mine dar rar vezi oameni care pun poze alături de cei slabi, excepţie face dacă sunt surprinşi în acea poză la făcut fapte bune. Dar oare Isus ar vrea o astfel de asociere cu mine? I-ar fi avantajoasă? Sau urmăreşte El avantajul?

Nu ştiu dacă ar sta la selfie cu mine dar ştiu sigur că nu îi e ruşine cu mine şi nici cu vreun alt păcătos orice păcat ar fi făcut. El a dispreţuit deja ruşinea, a suportat umilire la maximul care poate fi îndurat pe pământ şi asta tocmai ca să nu existe păcat sau păcătos de neiertat. Nu îi e ruşine de noi dar nu în sensul nostru omenesc pentru că noi oamenii avem capacitatea de a târî în derizoriu orice.

Trecând peste selfie, oare cum ni-L imaginăm pe Isus? Oare care este Isus cel adevărat şi cât de mare acurateţe este între Isus al nostru şi cel al Scriptuirii? Eu recunosc, am schimbat de multe ori aspectul, „icoana” din mintea mea. Fie din cauza mea, fie din cauză că alţii mi L-au pictat am constatat adesea că nu corespunde realităţii Isus „al meu”. M-am trezit crezând multe basme şi închipuiri şi a trebuit să le elimin din mintea mea.

Isus se descoperă celor ce Îl caută din toată inima. Cei ce îl caută doar pentru selfie vor vedea doar frânturi din El, bucăţele pe care le surprind de la alţii. Isus însă se decoperă luând chip în noi, în cei păcătoşi dar dornici de asemănare cu el. Dacă îl căutăm din interesul de apărea bine, mă tem că Isus nu stă la selfie, dar dacă dorinţa noastră e de a Îl cunoaşte cred că nu doar un selfie vom face ci mult mai mult: vom fi în permanenţă cu El şi nu ne va mai păsa dacă primim like de la ceilalţi. Isus e gata să toarne şi film alături de noi, unul în care noi cei în pericol de moarte suntem salvaţi de El şi duşi acasă la El.

E drept că acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Totuşi, pe zi ce trece sunt tot mai fascinat de adevăratul Său chip. Pe zi ce trece icoana din mintea mea e înlocuită cu ceva mult mai sublim şi mai frumos decât şi-au închipuit oamenii vreodată. E fascinant să îl cauţi pe Isus şi El să se lase găsit şi descoperit.

Oare suntem doritori de o adevărată cunoaștere a lui Isus sau vrem doar un selfie fugar care să ne avantajeze dar care să nu ne încurce?

Un selfie cu Isus

Foto: The Christian Post și flashpack.com

If you found an error, highlight it and press Shift + E or clic aici to inform us.

https://www.filedinjurnal.ro/2017/02/25/un-selfie-cu-isus/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s