Esau şi a nesocotit dreptul de întâi născut. Tu ce ai să faci? Text: Genesa 25 – 27 Vorbitor: Beniamin Fărăgău

21 februarie 2010 Vorbitor: Beniamin Fărăgău Pentru varianta audio sau video a acestui mesaj, cât şi pentru alte resurse, vă rugăm accesaţi http://www.ib-ro.org sau contactaţi Fundaţia Istoria Binecuvântării, tel. 0264-439669, e-mail: fib@ib-ro.org 1   Data: 21 februarie 2010  Text: Genesa 25 – 27  Titlu: Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut. Tu ce ai să faci?  Vorbitor: Beniamin Fărăgău

I. Introducere Esau şi-a vândut dreptul, harul, favorul de întâi născut. Întrebarea este: Ce voi face eu cu acest favor, cu acest dar, cu acest drept? Ce vei face tu cu el? Ne-am bucurat văzându-l pe Isaac binecuvântat din pricina tatălui său, din pricina lui Avraam; şi chiar dacă este adevărat că la umbra stejarilor mari nici iarba nu creşte, Dumnezeu la umbra stejarilor mari binecuvântează şi pe copiii lor, şi asta se întâmplă cu Isaac. Ascultaţi ce îi spune Domnul: … toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, Isaac, ca răsplată pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am poruncit, a păzit poruncile Mele, şi orânduielile Mele, şi legile Mele.  Să fii binecuvântat din pricina tatălui tău nu e puţin lucru. Dar ce aţi zice de afirmaţia că Esau a fost blestemat din pricina tatălui său Isaac? Poate este supralicitată afirmaţia. Dar, dacă mă uit la viaţa lui Esau, la ceea ce a stârnit Isaac în el, în mod direct sau indirect, mă gândesc cât din deciziile lui Esau nu le pot pune pe spatele, pe seama lui Isaac? Chiar dacă deciziile noastre sunt ale noastre, nu are rost să dai vina pe părinţi. Dar de multe ori, noi ca părinţi, neştiind ce să cultivăm în copiii noştri, îi împingem pe drumul acesta. Şi aceasta este tragedia pe care o vedem în viaţa lui Isaac.

II. Esau şi Iacov Uitaţi-vă în viaţa lui Isaac şi Esau, fiul lui; uitaţi-vă la copiii aceştia – Esau şi Iacov – înainte de naştere. Pavel în Romani, cap.9:10 ne spune: Tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci chiar dacă cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere nu prin fapte ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi robul celui mai mic”; după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, pe Esau l-am urât”. Aş vrea să călătoresc vreo 30-40 de ani prin viaţa celor doi copii, până în momentul în care Isaac se hotărăşte să-i dea fiului mai mare, lui Esau, binecuvântarea. Ştiţi povestea, am discutat despre ea data trecută. Iacov deghizat în Esau cu ajutorul mamei lui, vine şi fură binecuvântarea fratelui său. Nici nu a plecat bine din prezenţa tatălui său cu binecuvântarea primită, şi apare şi Esau.  Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov, şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. A făcut şi el o mâncare gustoasă pe care a dus-o tatălui său, şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te, mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”  Nu ştiu dacă vă imaginaţi chipul lui Isaac, speriat, consternat: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns:„Eu sunt fiul tău mai mare, Esau”. Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat”. Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos ţipete mari pline de amărăciune şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Isaac i-a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea”. Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum a venit şi mi-a furat şi binecuvântarea!”  Şi a zis: „Nu ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?” Isaac a răspuns şi i-a zis: „L-am făcut stăpân peste tine, i-am dat ca slujitori pe fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns. Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău. Dar când te vei răscula, vei scutura jugul de pe gâtul tău!”  Ce ciudat! Asistând la această imagine ţi se cutremură sufletul. Eu am trei copii; să vină la mine oricare dintre ei să mă întrebe: Tată, pentru mine nu ai nici o binecuvântare? Şi eu să-i spun: Ba da, am un blestem… După care să pun în inima lui şi sămânţa omuciderii, a răzbunării; să-i spun: Când te vei răscula împotriva fratelui tău, vei scutura jugul de pe grumazul tău.  Nici nu a ieşit bine din faţa tatălui său şi şi-a pus în minte să-l ucidă pe Iacov; şi Iacov trebuie să fugă de acasă. Dar, mă întorc înapoi la textul din Romani, care este un citat din Maleahi, cap.1:1-3: După cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, pe Esau l-am urât”. Şi aş pune o întrebare: Oare de ce l-a urât Domnul pe Esau? Ar trebui să facem câţiva paşi înapoi, într-o zi în care Esau se întoarce de la vânătoare obosit, sleit, fără să fi prins nimica; şi tocmai fierbea Iacov o ciorbă roşiatică.  Şi spune: Dă-mi te rog şi mie să mănânc din ciorba ta; nu uitaţi, erau fraţi, crescuţi în aceeaşi casă. Iar Iacov şiretul zice: Vinde-mi dreptul de întâi născut. Dar ce să fac cu dreptul meu de întâi născut? Oricum sunt pe moarte, la ce mi-ar folosi? Bine, îţi vând dreptul… Nu, nu, nu, stai şi jură-mi mai întâi. Şi Esau i-a jurat; a luat blidul de linte, a mâncat şi a plecat, spune textul.  Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat, a băut, apoi a plecat. Şi ascultaţi concluzia naratorului: Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut. Astfel şi-a nesocotit, sau la socotit de foarte mică însemnătate, ca pe un lucru care nu merită să-l ţii, mai ales dacă ţi-i foame; ce să faci cu dreptul tău de întâi născut?  V-aş duce înapoi la primele noastre întâlniri cu Avraam. Atunci ne-am pus o întrebare: Ce înseamnă ca Dumnezeu să-ţi facă un nume mare? Când îl cheamă din ţara lui îi spune: Te voi înmulţi, te voi binecuvânta, te voi ocroti. Observaţi, toate aceste lucruri le face Dumnezeu pentru Avraam. Dar apoi îi mai spune: în tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Vei fi o binecuvântare. O, dar asta înseamnă altceva – asta înseamnă ca Dumnezeu să lucreze nu pentru, ci prin Avraam, ceva pentru alţii.  Atunci când te gândeşti la numele pe care ţi-l poate face Domnul, mi-aduc aminte de zicala cuiva: Dacă vrei neapărat să fii influent, vei termina prin a te compromite. Iar dacă te încăpăţânezi să fii credincios, în lucrul care ţi s-a încredinţat, vei termina prin a fi influent.  Uitaţi-vă la cel care s-a încăpăţânat să fie credincios Celui ce L-a trimis; la Acela care a făcut din voia Tatălui Său mâncarea Lui de fiecare zi. Filipeni, cap.2, începând cu versetul 5: Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe Sine, a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai pesus de orice nume; pentru ca în Numele Lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.  Dacă te uiţi la viaţa Domnului Isus Hristos, El nu a venit pe pământ ca Tatăl să facă pentru El lucruri, ca să-L binecuvânteze, să-L ridice, să-L înalţe între oameni. El s-a dezbrăcat de Sine, ca Tatăl să poată face prin El lucruri; să poată lucra mântuirea pentru mine, pentru tine, pentru omenirea întreagă. El a venit să ridice păcatele întregii omeniri, ca tu şi cu mine să putem să ne alipim de Biserica întâilor născuţi, să avem harul să călcăm pe urmele Domnului nostru Isus Hristos.  Vreau să vă pun o întrebare; mi se rupe inima când mă uit la Esau plângând înaintea tatălui său: Tată, n-ai şi pentru mine o binecuvântare? Dar spuneţi-mi, pentru ce a plâns cu amar Esau? Pentru că a pierdut ocazia să câştige ceva pentru sine, sau pentru că a pierdut ocazia ca Dumnezeu să facă ceva prin el? A fost foarte amărât că nu a putut face Dumnezeu ceva prin el?  Nu! Ceva s-a luat de pe Isaac pe Esau. Isaac a fost interesat de fântâni, de grâu, de bogăţii, de aur, de argint, de robi, de roabe; citiţi-i viaţa, cel puţin aşa cum ne este prezentată. Şi elementul acesta l-a transferat fiului său, Esau, când l-a pus înaintea lui Iacov şi se bucura de realizările lui vânătoreşti şi mai ales de abilităţile lui culinare.  Ei, elementele acestea s-au transferat încetişor lui Esau, şi Esau a crescut cu gândul că este acolo în prezenţa lui Dumnezeu ca să primească de la El. Dar nu s-a gândit la ceea ce Dumnezeu ar vrea să facă prin el, şi de aceea şi-a nesocotit dreptul de întâi născut. Şi acest drept de întâi născut este harul pe care Dumnezeu ţi-l face să facă ceva prin tine pentru alţii.

III. Dreptul de întâi născut.  Aş vrea să ne oprim la dreptul de întâi născut şi să trecem prin Scriptură să vedem ce înseamnă acesta şi la ce ne cheamă pe noi Dumnezeu astăzi? Dar să începem prin a răspunde la întrebarea pe care probabil v-aţi pus-o mulţi: Ce putea să ştie Esau despre dreptul de întâi născut? Ceva ştia, că altfel nu l-ar fi vândut, altfel nu s-ar fi vorbit despre asta. Dar avem foarte puţine elemente, este cred că prima dată când se menţionează în Biblie dreptul de întâi născut.  În schimb veniţi cu mine la perspectiva din care este scrisă Cartea Genesa. Dacă Moise este autorul cărţii Genesa, el nu a putut să o scrie decât în bucla celor 38 de ani când Israel blestemat de Dumnezeu a trebuit să se învârtă în pustie până când toată generaţia a pierit. Atunci a avut răgazul să strângă, să adune, să pună pe hârtie, să lase urmaşilor lui toate aceste lucruri.  Dar dacă vin la perspectiva Câmpiei Moabului şi privesc Genesa din această perspectivă, am foarte multe lucruri despre întâiul născut. Şi aş vrea să privim conceptul acesta aşa cum el s-a conturat, s-a limpezit în mintea, în gândirea lui Moise, şi cum a lăsat lucrul acesta pentru generaţiile care urmează. Deci practic, istoria lui Isaac, Esau şi Iacov, se încarcă cu toate aceste semnificaţii.  Aş lua trei paliere în dimineaţa aceasta. În primul rând m-aş duce în Israel, în ceea ce a învăţat Moise despre întâiul născut. Apoi aş veni în dreptul Domnului Isus Hristos, cel întâi născut din toată Zidirea, ca să mă opresc în dreptul tău şi în dreptul meu, al celor care ne-am apropiat de Biserica celor întâi născuţi, scrisă în ceruri.  Să începem cu Vechiul Testament, cu Israelul. În Exod cap.12, suntem înaintea ultimei urgii, înainte de ieşirea din Egipt, şi Dumnezeu îi spune lui Moise şi prin Moise poporului: În noaptea aceea Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; căci voi face judecată împotriva zeilor Egiptului: Eu, Domnul. Dar de ce pe întâii născuţi din ţara Egiptului?  Întâiul născut era foarte important în Egipt. Întâiul născut asigura tatălui său trecerea în lumea de dincolo, accesul la zeificarea lui în lumea de dincolo. Horus devenea Osiris prin tot ritualul de îmbălsămare, şi prin cele şaptezeci şi două de zile în care tot Egiptul practic îl pregătea pentru trecerea în lumea de dincolo. Dar mai este ceva: întâiul născut era reprezentantul întregii familii. Judecata aceasta era o judecată paradigmatică, asemănătoare cu cea a lui Anania şi Safira din Noul Testament. Dar observaţi, după ce Anania şi Safira mor, Dumnezeu şi-a tras mâna înapoi pentru că altfel nu ar fi rămas nimeni pe planeta aceasta. La fel s-a întâmplat în Egipt: Dumnezeu a lovit întregul Egipt prin întâii născuţi, lăsându-i pe ceilalţi să judece, să gândească, să se trezească.  Evreii au primit o poruncă: să pună sângele pe uşorii uşii. Şi în felul acesta, având sângele pus pe uşorii uşii, să fie scutiţi de pedeapsă. Versetul 13: Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului. … La miezul nopţii Domnul a lovit pe întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.  Noaptea aceea a fost o noapte teribilă. Faraon vine la Moise, grăbeşte, zoreşte poporul să iasă din ţară. Ies din ţară şi Dumnezeu îi opreşte pe drum; şi în capitolul 13 citim: Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.  Pe ce bază rosteşte Dumnezeu lucrurile acestea? Al Domnului este pământul, lumea şi cei ce-l locuiesc. Dar în cazul acesta, Dumnezeu îi ia pe întâii născuţi pentru că i-a plătit cu sângele mielului pascal. Ei erau în viaţă nu prin meritele lor; erau în viaţă prin jertfa mielului care şi-a dat viaţa în locul lor. Şi de aceea Domnul spune: Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut… este al Meu.  Urmează călătoria prin pustie, ajung la Sinai, şi la Sinai tabăra se organizează în jurul Cortului Întâlnirii pe seminţii. Şi în Numeri cap.3:11 Dumnezeu revine din nou la întâii născuţi: Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel în locul tuturor întâilor născuţi care se nasc întâi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei. Căci orice întâi născut este al Meu; în ziua când am lovit pe toţi întâi născuţii din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii născuţi din Israel, atât din oameni cât şi din dobitoace; ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul”.  Observaţi ce s-a întâmplat la Sinai? Au fost luaţi leviţii şi înlocuiţi întâii născuţi cu Leviţii. Deci, Leviţii sunt întâii născuţi ai Domnului; dar ce să facă Domnul cu ei? Ascultaţi v.9: Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi în totul dintre copiii lui Israel. … Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui Aaron şi a fiilor lui. Practic să-i dai ca să slujească Cortului, să-i dai în slujba Cortului.  Ce interesant! Dacă le-aş aduna laolaltă să scot principiile pe care le învăţ din Vechiul Testament, în primul rând întâiul născut este răscumpărat prin sângele mielului pascal. În al doilea rând, fiind răscumpărat prin sângele mielului pascal, este de drept al altcuiva, al celui care l-a cumpărat – este al Domnului. Dar întâii născuţi în Israel sunt înlocuiţi cu Leviţii, iar Leviţii sunt daţi lui Aaron, Marelui Preot, pentru slujba Cortului Întâlnirii.  Veniţi să ne mutăm pe celălalt palier, să venim în dreptul întâiului născut din toată zidirea, a Domnului Isus Hristos. Ascultaţi ce spune Scriptura în Coloseni cap.1:15: El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. El este chipul Dumnezeului nevăzut, căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El. Când ceva se oglindeşte într-o oglindă, vedeţi în oglindă chipul acelui lucru. Dar în cazul acesta, practic este Dumnezeul întrupat, toată plinătatea să locuiască în El.  Întorc pagina în Coloseni cap.2:9: În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Iar dacă aş cita din Ioan cap.14, Filip îi spune Domnului Isus: „Arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe  Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Observaţi, este chipul Dumnezeului celui nevăzut, pentru că toată plinătatea dumnezeirii locuieşte trupeşte în Domnul Isus Hristos. Dar al doilea lucru care se afirmă despre El, este că El este cel întâi născut din toată zidirea. Ce să însemne lucrul acesta? Comentariul vine în Coloseni1:19-20: Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând astfel pace prin sângele crucii Lui. Ca întâi născut din toată zidirea, Domnul Isus Hristos este singurul care are drept de răscumpărare asupra întregului Univers, asupra întregii omeniri.  Atunci când în pustie în momentele ispitirii Satan a venit şi i-a zis: Închină-te mie şi-ţi voi da ţie toate împărăţiile pământului, ce cerea practic Satana? Dreptul de întâi născut, dreptul asupra întregii omeniri. Isus Hristos a zis: Nu, mulţumesc. Nu şi-a vândut dreptul de întâi născut, ci l-a păstrat, l-a exersat, şi prin el Dumnezeu a răscumpărat întreaga Zidire. El este cel întâi născut din toată zidirea, pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.  Cu alte cuvinte, toată moştenirea, toată averea lui Dumnezeu este dată întâiului născut din toată zidirea, ca El punând în negoţ ceea ce a primit să răscumpere toată zidirea pentru Dumnezeu. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii, El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.  Pavel încheie relatarea lucrării lui Hristos cu acest extraordinar adevăr: Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci. Amin! Pentru că pentru El sunt toate lucrurile, El le poate pune în negoţ ca să răscumpere, în baza dreptului de întâi născut, pe fiecare dintre noi. Din El, prin El, şi pentru El, sunt toate lucrurile…  Pentru El sunt stelele şi galaxiile, continentele şi oceanele, râurile şi mările, munţii şi văile, iarba şi florile, pădurea şi copacii… Dar pentru El a fost şi acel copac din care s-a făcut crucea pe care să fie atârnat El, ca să poată să-şi exerseze dreptul de întâi născut, să-şi împlinească responsabilitatea de întâi născut, şi să răscumpere pe fraţii lui care s-au îndepărtat de Dumnezeu.  Cineva spunea că stăpânul şi moştenitorul întregii creaţii, a moştenit o cruce, în ultimă instanţă, pe pământ. Iar prin cruce a adus în existenţă o nouă creaţie. Înviindu-L pe Fiul Său, Dumnezeu n-a rupt legăturile morţii doar în dreptul Domnului Isus, a întrupatului Său Fiu. Ci în acel moment al istoriei El a creat viaţa veşnică pentru noi toţi. Învierea este un eveniment cosmic; ea nu reprezintă nimic mai puţin decât crearea unei noi rase umane. Aceasta a fost lucrarea întâiului născut din toată zidirea.  Scriptura spune că omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un Duh dătător de viaţă. Şi de aceea, El, întâiul născut, când vii în prezenţa Lui şi te atingi de El, devii şi tu unul ca El. El este piatra vie, şi noi când ne apropiem şi ne legăm de El, devenim pietrele vii din care se zideşte Templul lui Dumnezeu.  În 2Corinteni cap.5, Pavel spune: Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, sau o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Întâiul născut în Israel, întâiul născut al lui Dumnezeu, cel întâi născut din toată zidirea, şi daţi-mi voie să vin în dreptul meu şi în dreptul tău. În Evrei cap.12 din nou Esau este adus înaintea ochilor noştri; v.16: Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau. Aşa îl cântăreşte Duhul Sfânt în Noul Testament pe Esau – să nu fie nimeni între voi curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut Vă rog să puneţi în cântar lucrurile: o mâncare de o parte, dreptul de întâi născut de cealaltă parte – pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea nu a fost primit; pentru că măcar că o cerea cu lacrimi, nu a putut să o schimbe. Dar textul continuă în v.18 aşa:  Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel încât cei ce-l auzeau nu au mai vrut să le vorbească (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă s-ar atinge de munte să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”. Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”). Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, şi ascultaţi ce urmează – de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri…

IV. Biserica întâilor născuţi . Biserica întâilor născuţi care sunt scrişi în ceruri… Poate că ar trebui să vă pun să ridicaţi mâna; e adevărat, că în ultimă instanţă numai Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui, dar dacă eşti al Lui, Duhul Domnului în tine vorbeşte despre înfierea ta. Iar dacă ai curajul să spui că aparţii Bisericii lui Hristos, observaţi, nu este vorba despre biserica baptistă sau penticostală, sau de orice alt nume, acestea nu au valoare prea mare – Bisericii lui Hristos – vreau să spun că eşti unul dintre întâii născuţi ai lui Dumnezeu. În mod ciudat, atunci când întâii născuţi din Israel au fost înlocuiţi cu Leviţii, nu toţi Leviţii erau întâi născuţi în familiile lor. E normal, nu? Pentru că toţi Leviţii au fost număraţi, toţi întâi născuţii au fost număraţi; erau douăzeci şi două de mii de Leviţi şi douăzeci şi două de mii douăsute şaptezeci şi trei de întâi născuţi. Cei 273 au trebuit răscumpăraţi cu câte cinci sicli de argint. Dar nu toţi Leviţii erau întâi născuţi, fizic vorbind, în familia lor. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a luat ca pe întâii Lui născuţi. Nici eu nu sunt întâi născut în familia mea, sunt al treilea; cu toate acestea, când m-am apropiat şi am fost botezat de Duhul în Biserica lui Hristos, am devenit întâiul născut al lui Dumnezeu. Dar aşa s-a întâmplat şi cu tine, şi cu mine, cu noi toţi cei care aparţinem Bisericii întâilor născuţi care sunt scrişi în ceruri.  Aş vrea să punem în paralel principiile Vechiului Testament şi aplicaţiile Noului Testament. În Vechiul Testament, întâiul născut a fost răscumpărat cu sângele mielului pascal, de aceea a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. În Numeri cap.3 la Sinai, a fost înlocuit cu Levitul, iar Dumnezeu i-a dat pe Leviţi Marelui Preot în slujba Cortului. Spuneţi-mi, ce din aceste principii pot fi translatate în dreptul nostru? Ei întâi născuţi, noi întâi născuţi; e adevărat că ne-am mişcat pe un alt plan, aşa cum Leviţii s-au mişcat pe un alt plan de la întâiul născut fizic în familia tatălui, la întâiul născut al lui Dumnezeu, pus deoparte şi dat Marelui Preot pentru slujba Cortului Întâlnirii.  Cred că eu şi cu tine, cei care aparţinem Bisericii celor întâi născuţi scrişi în ceruri, pot să spun cu certitudine că suntem acolo doar pentru că am fost răscumpăraţi prin sângele Mielului Pascal. Poate cineva să intre în Biserică fără să fie plătit cu sângele întrupatului Fiu al lui Dumnezeu care a moştenit un lemn din care s-a făcut o cruce ca să aducă o nouă creaţie în existenţă? Nu! În Biserica lui Dumnezeu nu se intră nici prin apa botezului, nu se intră nici prin scrierea în registru; în Biserica lui Dumnezeu se intră doar prin spălarea în sângele Mielului Pascal, ca Duhul lui Dumnezeu să poată coborî în viaţa mea.  Şi de aceea, toţi întâii născuţi, toţi cei care aparţinem de Biserica lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi cu sângele scump al Fiului lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Dar din această pricină noi nu mai suntem ai noştri, noi aparţinem lui Dumnezeu. Când ai venit şi ai intrat în Biserica lui Hristos prin poarta care este Hristos, trebuie să ştii că tu nu-ţi mai aparţii ţie însuţi. Ai fost pus deoparte ca sfânt pentru Domnul.  Atunci întâii născuţi au fost înlocuiţi cu Leviţii; astăzi, îmi pare rău să-ţi spun, dar nu poţi fi înlocuit cu nimeni. Dacă un întâi născut dintre dobitoace nu era jertfit Domnului, trebuia să-i suceşti gâtul. Dacă tu ca întâi născut deşi pe drept aparţii lui Dumnezeu nu vrei să-ţi împlineşti sau îţi nesocoteşti dreptul de întâi născut, vă las pe voi să trageţi concluzia.  Era o categorie de jertfe specială, jertfele pentru vină, care se aplicau atunci când te atingeai de lucrurile lui Dumnezeu. Era un păcat. Dar Dumnezeu a separat jertfa de ispăşire de jertfa pentru vină, a separat-o pentru ca să ne atragă atenţia asupra a cât de important este faptul că odată cumpăraţi de Dumnezeu aparţinem lui Dumnezeu. Deci tu şi cu mine nu putem fi înlocuiţi de nimeni. Tu eşti întâi născut, eu sunt întâi născut al lui Dumnezeu.  Ce a făcut Dumnezeu cu întâii născuţi, respectiv cu Leviţii din Vechiul Testament? I-a dat Marelui Preot în slujba Cortului. Nu e foarte complicat să faceţi paralela. Cine este Marele nostru Preot? Domnul Isus Hristos – Mare Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. Ce este Cortul astăzi? Cortul în vremea lui David este Templul, iar în Noul Testament – Templul de pietre vii. Hristos temelia şi piatra din capul unghiului, iar noi suntem zidurile, pietrele vii din care este făcută această Biserică.  Oare atunci când eşti dat Marelui Preot în vederea slujbei Cortului, cam cu ce ar trebui să-ţi frămânţi viaţa? Unde ar trebui să-ţi investeşti energiile? Ce ar trebui să faci? Ascultaţi câteva texte din Noul Testament: 1Corinteni, cap.5:7: Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Duceţi-vă înapoi în Vechiul Testament în noaptea aceea când mielul de Paşte, paştele lor, a fost jertfit, sângele a fost pus pe uşorii uşii, iar aceasta a fost o tranzacţie de cumpărare. Odată cu jertfirea Lui am fost cumpărat eu.  De aceea, 1Corinteni 6:20 spune: Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu. Romani cap.14:7-9: În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine. De ce? Pentru că suntem robii lui Hristos, cumpăraţi de El. El ne-a plătit cu însuşi sângele Său.  Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Dacă trăim pentru Domnul trăim, şi dacă murim pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.  Ca întâi născut, sau ca unul care fac parte din Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri, am fost dat Marelui Preot pentru slujba Cortului. Adică am fost dat Marelui Preot pentru zidirea Bisericii Lui, care este trupul Lui. Toată lucrarea Domnului Isus Hristos este adunată de Pavel şi sistematizată în primele unsprezece capitole din Romani. Şi el termină cu superba doxologie de la sfârşitul capitolului unsprezece, care se încheie aşa: Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin  Dar rezultă în mod necesar partea aplicativă a cărţii, de la 12-15. Şi partea aplicativă a cărţii începe doar aşa cum putea să înceapă, nu putea să înceapă altfel. Dacă prin lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos noi am fost cumpăraţi şi făcuţi întâii născuţi ai lui Dumnezeu, noi îi aparţinem Lui, suntem în slujba Marelui Preot pentru zidirea Cortului, a Templului, a trupului Său, a Bisericii, pentru zidirea împărăţiei Lui. Nu era normal ca Pavel să înceapă aşa?  Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să fac rezumatul la ceea ce urmează: pe altarul zidirii trupului lui Hristos, prin darul pe care l-ai primit de la El … aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Şi jertfa poate fi adusă pe un singur altar.  În Noul Testament singurul altar pe care jertfa este primită este altarul zidirii trupului lui Hristos. Iar tu zideşti trupul lui Hristos ca întâi născut al Lui, prin ceea ce Dumnezeu a pus în mâinile tale. Nu contează dacă-i mult sau puţin, dacă e un talant sau cinci, contează să-l pui în negoţ. Să ştii că eşti a lui Dumnezeu, cumpărat de El, cu un scop precis în viaţă – pentru zidirea trupului Său.  Vreau să vă spun că Ziua Judecăţii este aproape, şi din câte citesc Scriptura – totul va arde cu trosnet. Un singur lucru va fi mântuit ca odinioară din apele Potopului – de data aceasta din focul mâniei lui Dumnezeu – Biserica lui Dumnezeu. Dacă îţi investeşti energiile alături de Marele tău Preot, Scriptura spune: În El, tot trupul bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură… Dar încheietura este divinul cu umanul, Duhul Sfânt cu tine, Hristos cu mine, Hristos cu tine. Pentru că Marele nostru Preot lucrează alături de noi: Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor.  Cu cine? Cu cei care au înţeles menirea lor pe acest pământ. Cei care fac ucenici din toate neamurile botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh, şi care îi învaţă să păzească tot ceea ce Marele nostru Preot ne-a poruncit. Textul din Romani continuă: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

V. Chipul veacului acestuia. Cum arată – chipul veacului acestuia? Uitaţi-vă în jur; uitaţi-vă în jur şi întrebaţi-vă pentru ce aleargă vecinii şi colegii voştri? Pentru ce trăiesc? Ce visează? Pentru ce dau din coate? Pentu ce calcă pe cadavre? Pentru ce se împuşcă pe la spate unul pe celălalt, prieteni…? Pentru un pumn de arginţi. Acesta este chipul veacului acestuia. Din păcate, prea mulţi dintre noi suntem atinşi de el şi ne conformăm lui. Scriptura spune: Să nu vă potriviţi (să nu vă asemănaţi) chipului veacului acestuia, ci să vă lăsaţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să deosebiţi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Care este voia lui Dumnezeu? Ne-a luat, ne-a dat lui Hristos pentru zidirea Bisericii, pentru zidirea trupului Său. Iar atunci când te laşi chemat de Marele Preot şi intri în lucrare, Romani 12:3 ne spune fiecăruia: Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Iar acum ne putem apuca de lucru. Şi textul continuă: Căci după cum într-un trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.  Cu alte cuvinte, nu suntem la fel, nu am primit acelaşi număr de daruri, dar asta nu contează. Contează să pui în negoţ ceea ce ai primit. Contează ca sub cârmuirea Marelui Preot să faci cu râvnă, cu bucurie, cu mult curaj, lăsându-l pe El să înmulţească puţinul pe care-l ai.  Noi trăim în mijlocul lumii pentru că aşa a vrut Marele nostru Preot: Nu Te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău. Ce înseamnă să fii păzit de cel rău? Să nu fii angrenat de chipul veacului acestuia; să nu îţi modelezi gândirea şi trăirea după colegii şi vecinii tăi. Să nu trăieşti pentru ce trăiesc ei. Tu ai fost scos din mijlocul lor, dat lui Dumnezeu, şi apoi Dumnezeu te-a dat Marelui Preot pentru un singur scop: în slujba Cortului Întâlnirii, în slujba Locaşului Sfânt, în slujba Templului, în slujba Bisericii, în slujba Trupului lui Hristos.  Întrebarea pe care mi-o pun şi pe care ar trebui să ţi-o pui şi tu: Sunt eu oare la dispoziţia Marelui Preot pentru ca prin mine să lucreze zidirea Trupului Său? Există doar două tipare, şi suntem obligaţi să alegem unul din ele. Dar înainte de aceasta, daţi-mi voie să trec pe dinaintea voastră pe toţi cei pe care i-am amintit în dimineaţa aceasta.  În primul rând a fost Esau: Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru că i-a fost foame. Foamea este un lucru natural, normal. N-ai mâncat de trei zile, ai nevoie de o bucată de pâine. Dacă ai flămânzit vreodată ştii ce înseamnă să-ţi fie foame. Scriptura spune: pentru o mâncare. Pune-ţi vă rog în balanţă cele două lucruri: blidul de linte şi harul pe care ţi-l face Dumnezeu, ca prin tine să răscumpere, să mântuiască, să-şi lărgească împărăţia, şi alege între ele.  În dreptul blidului de linte putem pune multe alte lucruri: putem pune o casă frumoasă, putem pune copiii sănătoşi, putem pune diplome, putem pune toate gunoaiele lumii acesteia, cum le numeşte Pavel, pe care aşa le-a socotit la întâlnirea cu Hristos – gunoaie. Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru că i-a fost foame.  Isus şi-a păstrat dreptul de întâi născut, măcar că i-a fost foame; 40 de zile n-a mâncat nimic, şi a flămânzit, spune Scriptura. Şi a venit diavolul la El şi a zis: Fă din pietre pâine, aruncă-Te de pe streaşina Templului, închină-Te mie. Cu alte cuvinte, dă-mi dreptul Tău de întâi născut, nu mai fi Răscumpărătorul întregii creaţii. Isus Hristos i-a spus: Înapoia Mea, Satano! Şi a mers până la cruce să-Şi împlinească menirea.  Esau şi-a vândut, Isus şi-a păstrat; întrebarea este: Ce vei face tu cu dreptul tău de întâi născut? Ce voi face eu cu dreptul meu de întâi născut? Am fost cumpărat cu sângele scump al întrupatului Fiu a lui Dumnezeu. De aceea aparţin lui Dumnezeu. Nimeni nu mă poate înlocui. Şi am fost dat Marelui Preot pentru slujba Cortului, pentru zidirea Bisericii.  Din păcate, oricare dintre noi ne putem vinde dreptul de întâi născut. Şi numai Dumnezeu ştie câţi dintre noi am făcut-o, sau suntem pe punctul de a o face. Ascultaţi-l pe Pavel vorbind în Evrei 10:23: Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.  Iar versetul următor este despre păcatul cu voia pentru care nu este jertfă. Şi păcatul cu voia este să calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Cine este Fiul lui Dumnezeu? Marele tău Preot, căruia i-ai fost dat, pentru că te-a cumpărat. Să zici: Nu mă interesează planurile Tale! Ştiţi ce este Biserica? Biserica este ajutorul potrivit al lui Hristos. Este plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi. Pavel a înţeles lucrul acesta când a zis: Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu… Hristos îşi continuă prin mine planurile Lui.  Dar atunci când dau de greu sau când nu-mi convine ceva şi le trântesc toate de pământ şi plec din adunare, am pornit pe drumul păcatului cu voia. Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.

VI. Concluzii. Trăim într-o lume pierdută. La fiecare credincios în ţara aceasta, spuneţi-mi câţi necredincioşi sunt? Nu vorbesc de religioşi; vorbesc de oameni care aparţin Bisericii celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri. Imaginaţi-vă cât este de lucru! Cum am putea să ne mulţumim cu o clădire mică? Cum am putea să ne mulţumim cu câteva sute de oameni când sunt atâţia alţii care trebuie să vină la Cuvântul lui Dumnezeu! Atâţia alţii care trebuie să se alipească de Biserica întâilor născuţi, să lărgească împărăţia lui Dumnezeu sub cârmuirea lui Hristos. Poţi trăi viaţa fie aşteptând ca Esau binecuvântări pentru tine: Tată, n-ai o binecuvântare pentru mine? Sau, poţi trăi viaţa aşteptând ca Dumnezeu să binecuvânteze prin tine pe alţii. Ce mare har că între cei întâi născuţi scrişi în ceruri nu există ierarhii: şi eu sunt întâi născut, şi tu eşti întâi născut, fiecare dintre noi. Domnul Isus Hristos este viţa, noi toţi suntem mlădiţe ca să rodim prin El, prin viaţa Lui. Şi de aceea, neputând fi înlocuit de nimeni altul, nu pot pasa responsabilitatea pe umărul altuia. Eu împreună cu Hristos, tu împreună cu Hristos, noi fiecare împreună cu Hristos; asta ar trebui să fie Biserica: un grup de oameni care caută voia lui Dumnezeu, se adună împreună s-o împlinească, nu să bage beţe în roate, s-o împlinească cu ceea ce a pus Dumnezeu în mână fiecăruia.  Nu uita, dacă trăieşti aşteptând binecuvântări pentru tine, vei termina ca Esau. Dacă trăieşti aşteptând ca Dumnezeu să binecuvânteze prin tine, vei termina ca Avraam: Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, te voi binecuvânta … şi vei fi o binecuvântare.  Spuneţi-mi cum se potriveşte zilei de astăzi afirmaţia: Sunt al Domnului în întregime. Cred că nu ai loc de întors. Dacă eşti unul dintre întâii născuţi, nu ai loc de întors. Sunt ai Mei, Eu sunt Domnul. Sunt al Domnului în întregime. Dar dacă ţi-e teamă, nu uita că de El depindem fiecare în întregime, şi într-o bună zi Lui îi vom da socoteală pentru felul în care ne-am împlinit sau ne-am vândut dreptul de întâi născut.  Doamne Isuse Hristoase, Cel care eşti chipul Dumnezeului celui nevăzut, pentru că în Tine locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii, şi Cel care eşti cel întâi născut din toată Zidirea pentru că nu doar ai creat toate lucrurile, ci ai şi răscumpărat toate lucrurile:  Te implorăm, deschide-ne ochii să pricepem ce s-a întâmplat când ai murit pe cruce pentru fiecare dintre noi. Doamne, fă-ne să pricepem că ne-ai cumpărat cu preţul scump al sângelui Tău şi că nu mai suntem ai noştri ci suntem ai Tăi. Fă-ne să înţelegem că Tu încă nu ţi-ai terminat lucrarea, ci vrei s-o continui prin mine, prin oricare dintre noi care ne dăm Ţie.  Doamne, în bunătatea Ta, trezeşte Biserica Ta, şi adună-ne laolaltă în jurul Tău. Ce mare har că nu trebuie să mergem după un om sau după altul; Îl avem pe Fiul lui Dumnezeu cel înviat şi glorificat ca şi cap al Bisericii, ca şi Domn al Bisericii, şi de aceea ne putem smeri dimpreună în prezenţa Lui, ca să împlinim planurile Lui. Te rugăm Doamne să ne ajuţi la aceasta! Amin

Fundaţia Istoria Binecuvântări www.ib-ro.org

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s